Suntem deja obişnuiţi cu conceptul de dronă, am început să înţelegem pasiunea pentru acestea şi chiar utilitatea lor.
Ce te faci dacă îţi place robotica, dai la facultate şi intri, te duci la cursuri şi profesorul începe să vorbească despre „algoritmi de calcul distributivi” (sper să fi tradus bine)? Probabil fugi unde vezi cu ochii sau te duci să te joci Skyrim.
Institutul de Sisteme Dinamice şi Control din Zurich, a ales să predea aceşti algoritmi sutdenţilor într-un mod inedit, punându-i să aplice în practică ceea ce învaţă, iar studenţii nu s-au lasat mai prejos şi au dezvoltat Distributed Flight Array sau DFA.
Ca şi concept, mai pe înţelesul nostru, e vorba despre drone, sau mai bine zis boţi, care nu pot zbura decât împreună. Acesta este conceptul de swarm thinking (roi), care poate fi aplicat în orice domeniu, atât timp cât muza iţi şopteşte cum.
Fiecare bot în parte are o singură elice şi se poate deplasa pe sol cu ajutorul unor rotiţe. Boţii se detectează unul pe celălalt şi sunt pogramaţi să se adune împreună, în momentul în care devin conştienţi de prezenţa celorlalţi.
Când apropierea dintre boţi este la limita contactului, cu ajutorul unor magneţi se unesc şi formează un singur corp. Un grup care are un număr de mai mult de 3 boţi (de la 4 în sus), poate zbura, pe principiul cuadrocopterului.
DFA a fost pentru prima dată imaginat ca o instalaţie de artă, de profesorul Raffaello D’Andrea, profesor la acelaşi institut. Grupuri succesive de studenţi au contribuit la perfecţionarea principiului, astfel încât acest mic experiment a devenit o unealtă de bază în predarea algoritmilor cu nume încâlcit.
Scopul de viitor al proiectului este eliminarea completă a controlului uman, DFA urmând să devină autonom. Acest proiect a rămas în stadiul de proiect de cercetare, profesorii fiind reticenţi faţă de producerea comercială a DFA.
O jucărie interesantă care suntem convinşi că va avea un viitor strălucit în lumea dronelor, chiar dacă va trebui să mai asteptăm o perioadă.
