Un candelabru făcut din tuburi medicale de culoare maro, lemn şi vârfuri de răşină, plus folie de aluminiu şi frânghie galbenă.
Kahn defineşte aceste ornamente ca fiind fermecătoare.
Această masă pare destul de normală.
Până când o aprinzi.
Kahn spune ca de fapt a dorit să folosească lumini fluorescente beige, dar culorile au fost destul de greu de găsit, din cauza lipsei sale de popularitate.
Una din lucrările mai vechi ale lui Kahn, de când era la şcoală. Este un dulap „ alege-ţi propria aventură”. Imagine: Misha Kahn / Galeria de Meşteşuguri Johnson
Acestă bancă este proiectată după o „bancă-porc”, numai că în loc să folosească un buştean, Kahn a folosit răşină şi alte materiale sintetice.
Iniţial a dorit să facă o întreagă cabină din acest material, dar „ timpul şi banii au avut un cuvânt de spus”, spune acesta.
Una din piesele cele mai simplu ele lui Kahn.
Kahn spune că procesul de turnare este unul perfect pentru New York.
Această lampă pare că este făcută din plastic gonflabil, dar de fapt s-a format prin turnarea de beton în saci de vinil pe care Kahn i-a cusut împreună.
O altă lampă făcută din beton.
În timpul expoziţiei de meşteşugării de la Galeria din Queens, New York, Misha Kahn mi-a atras atenţia asupra unui candelabru, care atârna din tavan. „Ăsta tocmai s-a vândut, arătând spre piesa de mobilier. O să atârne asupra mesei de biliard a cuiva„. Lumina nu arată deloc ca cea normală pe care o vedem în baruri.
Versiunea lui Kahn este un amestec geometric de tuburi medicale de iluminat, maro, legate de scânduri de lemn cu nişte cârlige de răşină colorate şi suspendate cu o frânghie galbenă înnodată.
„Presărarea tuburilor” este de fapt ceea ce vrea Kahn să spună prin „ momente fermecătoare”, care sunt de fapt folie de aluminiu sculptată şi înmuiată în culoare de răşină de mai multe ori.
„Aceasta este o rebeliune a tuturor studiilor mele despre mobilier la şcoala de design, unde ornamentul este de fiecare dată duşmanul„, spune acesta. „Doar reuşind să faci aceste lucruri fermecătoare, devii cu adevărat mulţumit„.
Kahn a absolvit Şcoala de Design de la Rhode Island acum câţiva ani, iar de atunci şi-a redefinit estetica, pe care o numeşte mai în glumă, mai în serios „mobilier prostesc„.
Cu texturile sale neașteptate și formele wonky, munca lui Kahn încalecă lumea de Artă și Design (în cazul în care există o linie de demarcație la toate), deși el tinde să se auto- identifice ca un designer doar în cazuri practice.
„Îmi place să fac mobilier, deoarece pare mai accesibil„, explică acesta. „Chiar dacă este o lampă foarte ciudată, cel puţin nu e acel moment de intrare„.
El se referă la o lampă de podea care pare a fi făcută din material plastic gonflabil, dar care este de fapt o bucată solidă de beton.
Este un efect de turnare inteligent pe care Kahn l-a dezvoltat după ce a realizat că artizanatul tradiţional nu era de fapt ceea ce îşi dorea să facă.
„În tradiţiile meşteşugăreşti se tot respectă principiul acest «lucru trebuie făcut astfel»„, spune acesta. „Dar cred că am făcut suficient acest lucru, aşa că de acum o voi face exact aşa cum vreau„.
Kahn începe prin a pune la un loc saci de vinil în tipare voluminoase. El tornă apoi ciment şi vopsea în saci şi îi întoarce cu susul în jos pentru solidifiere. Este un aspect nepretenţios şi neaşteptat pentru un designer a cărui lucrare cuprinde complexitate, ciudăţenii şi detalii.
Kahn crede că suntem doar la începutul unui nou moment în design, unde modernismul elegant va fi înlocuit cu obiecte care îmbrăţişează o logică perdantă.
„Cred cu tărie că designul a împins imaginea acestor obiecte ca fiind foarte reci, curate şi simplu„, este de părere acesta. „Sunt mai interesat de lucrurile care sunt mai pline de viaţă. E aproape ca atunci când ai încă o persoană în casă„.
Kahn intenţionează să arate o mulţime de lucrări noi în luna octombrie la Galeria de Meşteşugării Johnson.
