Persoanele care se îmbolnăveau în Epoca Medievală aveau toate motivele să se teamă de moarte, dacă este să luăm în seamă ustensilele medicale utilizate la acea vreme.
Metoda fierului încins te scăpa de hemoroizi
În Epoca Medievală, medicii obişnuiau să vindece hormonii utilizând fierul încins. Sf. Fiacre ( un călugăr irlandez din secolul 7) era considerat salvatorul suferinzilor de hemoroizi. Fiecare „pacient” trebuia să se roage la acesta pentru a fi vindecat, în caz contrar, victimele hemoroizilor erau trimise la călugări (cunoscuţi drept medici) pentru a li se aplica „metoda fierului încins”. Boala era cunoscută şi sub denumirea de Blestemul Sfântului Fiacre.
Seringa pentru clismă
Tot în Epoca Medievală, clismele erau realizate cu o seringă ca cea din imaginea de mai jos. Seringa pentru clismă este un tub de metal care se umplea cu un lichid medicinal care trebuia injectat în rect prin anus. Procedura era numită clismă şi era aplicată pentru constipaţie şi curăţarea intestinelor. Unele seringi pentru clismă aveau şi un recipient la capăt pentru depozitarea reziduurilor.
Îndepărtarea cataractei se făcea cu ajutorul unui ac
Pacienţii care aveau cataractă trebuia să treacă printr-o procedură teribilă. Chirurgii din Epoca Medievală foloseau pentru operaţie, fie cuţite cu vârful foarte ascuţit, fie un ac foarte subţire şi împingeau corneea în spatele ochiului. Din fericire, medicina islamică a înlocuit această procedură chirurgicală extrem de periculoasă şi neplăcută.
Tratarea complicaţiilor intracraniene
În Era Medievală, persoanele care erau cuprinse de aşa zisele spirite rele, erau supuse unei proceduri numită trepanare. Complicaţiile intracraniene erau văzute destul de rău la acea vreme, persoanele din jur considerând că te-au cuprins spiritele rele, nu că ai o problemă medicală.
Deblocarea vezicii urinare
Consumul de antibiotice fără prescripţie medicală provoca blocaje ale vezicii urinare, iar tratamentul pentru astfel de complicaţii era de-a dreptul ridicol. Vindecătorii introduceau un tub metalic pe uretră, procedură foarte dureroasă, dar care te scăpa de alte complicaţii.
Eliberarea de sânge
Medicii din Epoca Medievală considerau că orice fel de boală era cauzată de excesul de sânge din organism, motiv pentru care, tăiau pacienţii la mâini pentru a-i elibera de surplusul de sânge. De asemenea, această procedură era utilizată şi pentru recoltarea de sânge de la pacienţi.
Anestezia se făcea cu o poţiune pe bază de cucută
În imaginea de mai jos este reţeta unei poţiuni folosite pe post de anestezic în anglia. Operaţiile chirurgicale din Era Medievală erau făcute doar atunci când era vorba despre o chestiune de viaţă şi de moarte, iar anestezia de multe ori provoca moartea. Poţiunea era compusă din suc de cucută, testicule de vier şi oţet, iar sucul de cucută era suficient pentru a provoca moartea cuiva.
Operaţiile erau făcute fără sterilizarea instrumentelor
Să fii pacient în Epoca Medievală era un adevărat blestem. Chirurgii de la acea vreme erau destul de cruzi şi de nemiloşi atunci când venea vorba despre intervenţii. Mai mult decât atât, aceştia era pregătiţi prea puţin în ceea ce priveşte anatomia umană şi foloseau instrumentele chirurgicale fără să le sterilizeze. De aceea, puţini pacienţi aveau norocul să scape cu viaţă.
Extracţia unui glonţ era un chin
Instrumentul folosit pentru extracţia gloanţelor era suficient de lung încât să pătrundă adânc în rană. Această procedură era folosită în special pentru victimele din războaie.
Cum se extrageau săgeţile din corpurile soldaţilor
Instrumentul de mai jos era utilizat pentru a extrage săgeţile din corpurile soldaţilor răniţi şi nu lipsea de pe niciun teren de luptă.
