Primul transplant de ochi bionici a fost ataşat pe retinele a 12 persoane nevăzătoare, sau aproape nevăzătoare, iar acum începem să avem o idee a ceea ce văd aceşti pacienţi.
Persoanele cu acest implant au acum capacitatea de a distinge lumina de întuneric şi pot recunoaşte forma obiectelor din spectrul lor vizual. Totuşi, viziunea artificială este, de asemenea, distorsionată în anumite moduri, spune Geoffrey Boyton, profesor de psihologie la Universitatea din Washington.
Noi imagini simulatoare pe calculator, bazate pe rapoartele de la persoane cu implant de retină, ne arată cum răspund celulele de pe retină la semnalele electrice, ilustrând aceste distorsiuni, spune Boyton, care a condus cercetarea, împreună cu Ione Fine, coleg de la Universitatea din Washington şi profesor de psihologie.
Citeşte şi: Substanţa care îţi va permite să respiri sub apă
Această informaţie ne poate servi ca bază pentru viitor, modele mult mai avansate putând ajuta inginerii în tehnologie să dezvolte o nouă generaţie de dispozitive cu o şansă mult mai bună de a reda vederea reală.
Singurul implant de retină autorizat este un dispozitiv numit Argus II, conceput de compania Second Sight. A fost utilizat pentru a trata pacienţi cu retinită pigmentară, o boală caracterizată de degenerarea fotoreceptorilor, celulele din retină care sunt sensibile la lumină. O cameră captează imagini şi le transformă în impulsuri electrice, care sunt transmise la retină printr-o matrice de electrozi implantantă.
Citeşte şi: Samsung Galaxy Note 5: Imagini cu display-ul şi încorporarea stylus
Este o provocare să atingi o vedere mai bună cu protezele din zilele noastre, din cauza anatomiei retinei, întrucât matricele de electrozi tind să stimuleze mai multe celule deodată, nu doar pe cele pe care le ţintesc. De aceea, pacienţii acuză vederea unor dungi, spune Boynton. Alt lucru dificil este acela că implanturile din zilele noastre nu pot fi create pe orice tip de retină. Drept urmare, anumite celule vor emite semnal concomitent, lucru care nu se întâmplă în cazul unui ochi normal, rezultând imagini greu de înţeles.
Se fac mari eforturi pentru a îmbunătăţi capacitatea de concentrare prin implanturile de proteze pentru retină cu ajutorul unei matrici de electrozi. Fine şi Boyton pretind că matricele pe care le concep ei au o rezoluţie mai mare decât Argus II, iar imaginile rezultate sugerează că sunt necesare noi abordări pentru a crea experienţe perceptive uşor de înţeles.
