Capsule Tower din Nakagin a fost construit în 1972, pe vremea când Japonia se pregătea de expansiunea unei economii ultra-moderne și futuriste, bazată pe tehnologie înaltă, pentru a contracara criza petrolului care urma să înceapă în 1973, când statele arabe membre ale OAPEC (statele arabe membre OPEC plus Egipt, Tunisia și Siria) au anunțat embargo pe vânzările de petrol.
Un grup de arhitecți adepți ai curentului denumit Metabolism, conduși de Kisho Kurokawa, au lansat conceptul că noile structuri trebuie să se adapteze „organic” societății pe care o deservesc. Din cauza crizei care avea să urmeze, acest hotel turn a devenit un anacronism al anilor ’70, o singularitate în concept și realizare, a gândirii moderne japoneze.
Clădirea este o structură formată din 140 de capsule din beton (module), fixate și atașate pe o strucutură de rezistență centrală, aceste capsule urmând a fi schimbate individual, în timp, în funcție de nevoile societății (mai mari, mai mici, mai multe, mai puține etc.).
„E o estetică interesantă, te duce cu gândul la o navă spațială” spune fotograful Noritaka Minami.”Această ideea a unei mașinării sau a unei clădiri tehnologizate sugerează mișcare , deplasare în spațiu” mai spune acesta.
Minami, care este și autorul albumului de fotografie intitulat 1972, al cărui subiect este Capsule Tower, estimează că 75% din module sunt ocupate, având destinații foarte diferite, începând de la locuințe permanente până la birouri de firme.
În ciuda conotațiilor istorice ale clădirii și a popularității extraordinare de care se bucură aceasta atât în Japonia câți și pe mapamond, clădirea nu a fost recunoscută de autorități ca fiind o clădire istorică.
„Conservarea istorică nu se referă în mod absolut la o amintire plăcută” spune Minami.”Dacă aceasta(n.r.-Capsule Tower) ar dispărea, nu există nici o altă
clădire la fel, în lume”.
Ca o concluzie, această clădire marchează un moment istoric care a modelat poziția, statura și imaginea Japoniei în lume, și anume momentul în care, Japonia a luat o decizie istorică, pentru a nu deveni o țară dependentă de piața capricioasă a petrolului, și anume decizia de a deveni o societate dezvoltatoare de tehnologie, societate preocupată de viitor și inovație. Lăcomia americană și bijnița cu petrol a arabilor, au determinat cea mai mare
transformare pozitivă a unei societăți, propulsând Japonia pe poziția de lider tehnologic global.
