Charlie Chaplie nu a fost doar un comediant iubit şi cunoscut de fiecare om în parte de pe planetă, ci şi un tată iubitor şi ocrotitor pentru 12 copii. La vârsta de 76 de ani, acesta a scris o scrisoare pentru fiica sa Geraldine, câteva rânduri emoţionante, profund personale, dar în acelaşi timp potrivite pentru fiecare dintre noi.
Acesta este un exemplu al dragostei şi grijilor unui tată, a tristeţii şi bucuriei, a mândriei şi a experienţei, a înţelepciunii acumulate.
„Fata mea,
[…] Ţi-am văzut visele, Geraldine, ţi-am văzut viitorul, întâlnirea ta. Am văzut o fată dansând pe scenă, o zână mişcându-se pe cer. Am auzit publicul spunând: „Vezi acea fată? Este fiica bătrânului bufon. Îţi aminteşti, numele lui era Charlie?”. Da, sunt Charlie” Sunt un bufon bătrând! Astăzi este rândul tău. Dansează! Am dansat într-o pereche de pantaloni zdrenţuroşi, iar tu dansezi într-o rochie din mătase de prinţesă. Aceste dansui şi aplauze uneori îţi vor oferi raiul. Zboară! Zboară acolo! Dar coboară pe pământ! Trebuie să vezi vieţile oamenilor, vieţile dansatorilor de pe stradă care dansează în frig şi fac foamea. Am fost ca ei, Geraldine. În acele nopţi, în acele nopţi magice când adormi, alinată de poveştile mele, am fost treaz.
[…] Privește mai atent la oameni! Uită-te la văduve și copii orfani. Măcar o dată pe zi vorbește-ți așa: “Sunt la fel ca ei”. Da, ești una cu ei, fetița mea! Mai mult decât atât. Arta, înainte să dea aripi omului, ca el să zboare în sus, îi rupe picioarele. Și dacă va veni ziua când te vei simți mai presus decât publicul, părăsește scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Îl știu foarte bine!
Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai grațioase, cu mai multa mândrie. Acolo nu va fi nici urmă de reflectoarele orbitoare ale teatrului tău. Reflector pentru dânsele este luna.
Uită-te bine! Nu dansează ele mai bine decât tine? Recunoaște, fetița mea! Întotdeauna se va găsi acela care dansează, joacă mai bine decât tine! Și ține minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care să fi certat șoferul de taxi sau să râdă de săracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trăi.Am petrecut foarte mult timp la circ și tot timpul îmi făceam griji pentru echilibriști.
Și trebuie să-ți spun că oamenii cad cel mai des pe pământul tare, mai des decât echilibriștii de pe sârmă. Poate la vreo petrecere selectă te va orbi strălucirea vreunui diamant. În acel moment el va deveni acea sârmă periculoasă și căderea este inevitabilă. Poate, într-o bună zi, o să te cucerească chipul frumos al unui prinț. În acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experiență, iar aceștia cad de fiecare dată. Nu îți vinde inima pentru aur și bijuterii. Află că cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el strălucește pentru toți. Când va veni vremea și te vei îndrăgosti, iubește acea persoană din toata inima. I-am spus mamei tale să-ți scrie despre asta. Ea înțelege dragostea mai mult decât mine și e mai bine ca ea să discute despre acest lucru cu tine.
Munca îți este grea, știu asta. Corpul îți este acoperit de o bucată de mătase. Pentru arta poți să apari pe scena și dezbrăcat, dar să te întorci de acolo trebuie nu numai să fii îmbrăcat, dar și mai curat. Sunt bătrân și poate, cuvintele mele sună amuzant. Dar, dupa mine, trupul tău dezgolit trebuie să aparțină numai celui care îți iubește sufletul dezgolit. Nu este grav, dacă părerea ta în aceasta privință este alta. Nu-ți fie frică, acești zece ani nu te vor îmbătrâni. Dar oricum ,vreau ca tu să fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Știu că tatii și copiii duc o luptă veșnică. Lupta cu mine, cu gândurile mele, fetița mea! Și cum nu au căzut lacrimi din ochii mei pe această scrisoare, vreau să cred, ca aceasta noapte de Crăciun este noaptea minunilor.
Îmi doresc să se întâmple o minune și tu să înțelegi cu adevarat ce am vrut să-ți spun. Charlie a îmbătrânit, Geraldine. Mai devreme sau mai târziu în loc de rochia alba de scenă va trebui să îmbraci veșminte de doliu ca să vii la mormântul meu. Acum nu vreau să te întristez. Dar din vreme în vreme uită-te în oglindă – acolo vei vedea trăsăturile mele. În venele tale curge sîngele meu. Chiar și atunci când sângele se va opri în vasele mele, vreau ca tu să nu îl uiți pe tatăl tău. Nu am fost un înger, dar întotdeauna am încercat să fiu om. Încearca și tu!
Te sărut, Geraldine!
Al tău,
Charlie”
