Bineînţeles, această decizie este foarte disputată, adversarii acesteia spunând că doar atleţii desăvârşiti pot fi olimpici, iar pentru a fi atlet trebuie sa fii în mişcare.
Totuşi, definiţia sportivului depinde şi de percepţia celui care defineşte acest termen. Decizia serviciului de emigrări al SUA recunoaşte dreptul jucătorilor foarte buni, de League of Legends, să aplice vizele de tip P-1A, vize care se acordă Atleţilor Recunoscuţi Internaţional.
Primul gamer care va beneficia de această lege este jucătorul canadian Danny „Spiphtur” Le, care nu a avut voie, până acum, să participe la competiţiile din SUA, din cauza complicaţiilor legate de permisele de muncă pe teritoriul Americii.
„În încercarea de a ajuta şi ridica sporturile electronice (e-sports), Riot Games a lucrat, de curând, împreună cu Guvernul Federal, la extinderea definiţiei oficiale de atlet pentru a putea include şi competitorii din categoria e-sports în această definiţie, permiţând acestora să aplice pentru vizele rezervate atleţilor profesionişti„, declară Chris Kramer, purtător de cuvânt al Riot Games, pentru TechNewsWorld.
În acest moment, legea nu admite decât jucătorii League of legends, pe platformă Microsoft Windows sau Mac OSX. Jocul a fost lansat în 2009, de publisherul
Riot Games şi, de atunci, au fost organizate, în toată lumea, numeroase competiţii internaţionale, devenind astfel cel mai popular joc printre gamerii profesionişti.
În Octombrie, Riot Games va găzdui Campionatul Mondial de League of Legends Ediţia III în Los Angeles, la Staples Center.
Concluzia este că primul pas spre recunoaşterea efortului şi aptitudinilor gamerilor în general, a fost făcut. Rămâne să vedem dacă această modificare a unei legi importante, în favoarea unei competiţii de gaming private, vizează doar acea competitie, ceea ce ar fi urât, pentru că deductia logică ar fi că a fost favorizată o firmă privată, probabil contra cost. De ce League of Legends ar fi „sport olimpic” şi World of Warcraft sau Battlefield, nu?
