Puțini știu că doi dintre cei mai periculoși șerpi din Australia, șarpele-tigrat și șarpele brun, ascund un trecut evolutiv maritim surprinzător. Cercetările recente în genomică dezvăluie cum materialul genetic luat de la organisme marine a modelat caracteriza acestor elapide letale, schimbând complet înțelegerea noastră despre modul în care au ajuns pe continent.
Șerpii tigrat și brun: pericole și comportament
Șarpele-tigrat, cu benzile sale galben-negru ce amintesc de un felin agil, are un comportament de obicei prudent, evitând confruntarea. Prietenul meu Radu, pasionat de drumeții în sudul Australiei, mi-a povestit cum a surprins unul țâșnind într-o curbă de nisip: a adoptat caracteristica postură defensivă, cu ɓradiul ridicat și corpul curbat, șuierând amenințător înainte să se retragă în iarbă.
În schimb, șarpele brun — mai mic, dar mult mai mortal — provoacă mai multe decese prin mușcături decât orice alt șarpe autohton, conform Australian Museum. Astfel de întâlniri au făcut ca aceste specii să fie studiate îndeaproape de autorități și cercetători.
Analiza genomică la Universitatea din Adelaide
O echipă condusă de profesorul David Adelson de la Universitatea din Adelaide a secvențiat genomurile celor două specii pentru a afla de unde provin. Ei le-au comparat cu cele ale șerpilor marini și semi-marini din familia elapidelor, precum și cu elapidele asiatice. Surprinzător, au identificat 14 evenimente distincte de transfer genetic de la organisme marine — pești, melci, stele de mare și altele — care nu erau prezente la rudele terestre.
Origini maritime și transferuri genetice
Descoperirile sugerează că strămoșii acestor elapide australiene au ajuns nu pe cale terestră, ci înotând — o teorie susținută de prezența genelor „săritoare” asemănătoare celor din viața marină. Această adaptare marină le-ar fi permis să colonizeze ulterior mediul terestru al Australiei, purtând cu ele material genetic nou, preluat în perioada în care trăiau în apă.
Implicații evolutive și concluzii
Faptul că elapidele australiene au material genetic maritim confirmă pentru prima dată că adaptarea la viața acvatică a precedat migrarea lor pe uscat. Această perspectivă schimbă felul în care înțelegem evoluția șerpilor și ne oferă un exemplu remarcabil de transfer genetic orizontal în regnul animal. Studiul deschide, de asemenea, noi direcții de cercetare privind modul în care mediile extreme contribuie la diversitatea biologică.
