Ele explică, de asemenea, de ce putem gândi doar un gând la un moment dat
Ce tocmai sa întâmplat? Oamenii de știință au descoperit că creierul nostru procesează gândurile mult mai lent decât se credea anterior. Această descoperire surprinzătoare își are rădăcinile în istoria noastră evolutivă și aruncă mai multă lumină asupra motivului pentru care mintea noastră funcționează așa cum o fac.
Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din California au dezvăluit o revelație uluitoare despre mintea umană: gândurile noastre se mișcă cu doar 10 biți pe secundă, o rată care palidează în comparație cu uimitoarea miliarde de biți pe secundă la care sistemele noastre senzoriale adună date de mediu. Această descoperire, publicată în revista Neuron, contestă ipotezele de lungă durată despre cunoașterea umană.
Cercetarea, realizată în laboratorul lui Markus Meister, profesor de științe biologice Anne P. și Benjamin F. Biaggini la Caltech, și condusă de studentul absolvent Jieyu Zheng, a aplicat tehnici de teoria informației pe o colecție extinsă de literatură științifică. Analizând comportamentele umane, cum ar fi cititul, scrisul, jocurile video și rezolvarea Cubului Rubik, echipa a calculat cifra de 10 biți pe secundă – o rată pe care Meister o descrie drept „extrem de scăzută”.
Pentru a pune acest lucru în perspectivă, o conexiune Wi-Fi tipică procesează aproximativ 50 de milioane de biți pe secundă, ceea ce face ca procesele noastre de gândire să pară glaciale prin comparație. Acest contrast puternic ridică un paradox pe care Meister și echipa sa sunt dornici să-l exploreze în continuare: „Ce face creierul pentru a filtra toate aceste informații?”
Creierul uman conține peste 85 de miliarde de neuroni, cu o treime dedicată gândirii la nivel înalt în cortex. Neuronii individuali sunt capabili să transmită mai mult de 10 biți pe secundă, dar procesul nostru general de gândire funcționează într-un ritm mult mai lent. Această discrepanță prezintă o altă enigma pe care oamenii de știință trebuie să o rezolve.
Mai mult, studiul evidențiază o constrângere particulară a cunoașterii umane: capacitatea noastră de a procesa un singur gând la un moment dat, mai degrabă decât mai multe gânduri în paralel, precum sistemele noastre senzoriale. Această natură secvențială a gândirii este exemplificată în activități precum șahul, în care jucătorii își pot imagina o singură secvență posibilă de mișcări la un moment dat.
Zheng și Meister propun că această limitare poate avea rădăcini în istoria noastră evolutivă. Ei sugerează că cele mai vechi creaturi cu sisteme nervoase și-au folosit în primul rând creierul pentru navigare – îndreptându-se spre hrană și departe de prădători. Dacă creierele noastre complexe ar evolua din aceste sisteme simple, ar explica tendința noastră de a urma doar o „cale” a gândirii la un moment dat.
„Gândirea umană poate fi văzută ca o formă de navigare printr-un spațiu de concepte abstracte”, scriu cercetătorii.
Această nouă cuantificare a vitezei gândirii umane are implicații de anvergură, potențial dezmințind unele scenarii futuriste propuse de vizionarii tehnologiei. De exemplu, ideea de a crea interfețe directe între creierul uman și computere pentru a accelera comunicarea poate fi mai puțin promițătoare decât se credea anterior, deoarece creierul nostru ar comunica probabil în continuare la aceeași rată de 10 biți pe secundă.
Studiul sugerează, de asemenea, că viteza noastră cognitivă este potrivită pentru mediul nostru. „Strămoșii noștri au ales o nișă ecologică în care lumea este suficient de lentă pentru a face posibilă supraviețuirea”, notează Zheng și Meister. „De fapt, cei 10 biți pe secundă sunt necesari doar în cele mai rele situații și de cele mai multe ori mediul nostru se schimbă într-un ritm mult mai lejer”.
