Proiectele de regenerare forestieră din Australia, deși au beneficiat de milioane de credite de carbon, par să aibă un impact minim asupra acoperirii forestiere și a sechestrării carbonului. O cercetare recentă realizată de o universitate australiană de prestigiu, în colaborare cu diverse institute de analiză și alte universități importante din țară, scoate în evidență lacunele acestor inițiative.
Analiza unei strategii contestate
Imaginează-ți investiția unei comunități întregi în plantarea de copaci, doar ca să descoperi că, în realitate, acești copaci nici măcar nu există. Acesta este scenariul la care se confruntă Australia cu 182 de proiecte de regenerare forestieră induse de om (HIR). Această metodă, populară la nivel global, este chiar cea mai utilizată în absența proiectelor de evitare a emisiilor. Proiectele sunt localizate în principal în zonele aride din Queensland, Noua Galicii de Sud și Australia-Vest, unde nu se plantează copaci noi. În schimb, se pretinde că pădurile native se regenerează prin utilizarea semințelor existente în sol și prin reducerea numărului de animale de fermă și sălbatice.
Cercetătorii au observat că reducerea pășunatului nu a avut efectul așteptat asupra creșterii vegetației lemnoase. Acest aspect este controversat, deoarece decenii de cercetări în pășunile australiene sugerează că pășunatul nu are, în general, un impact negativ semnificativ asupra acoperirii vegetale.
Rezultate dezamăgitoare
Pentru a evalua dacă acoperirea lemnoasă a crescut, zonele creditate, unde se presupune că pădurile ar trebui să se regenereze în mod natural, au fost atent examinate. Rezultatele arată că acoperirea arborată a crescut abia marginal, iar în multe cazuri, chiar a scăzut. Aproximativ 80% dintre proiecte au înregistrat fie o schimbare negativă, fie una neglijabilă în ceea ce privește acoperirea arborată pe durata studiului.
Mai mult decât atât, creșterea marginală a acoperirii lemnoase și impactul redus al înregistrării proiectelor asupra schimbării acoperirii forestiere sugerează că aceste inițiative nu reușesc să regenereze pădurile native așa cum se intenționa.
Probleme metodologice și implicații
Unul dintre principalele probleme ale proiectelor HIR este faptul că secretează carbonul prin modele teoretice, nu prin măsurători directe. Modelele presupun că regenerarea pădurilor se va desfășura uniform pe întreaga zonă creditată, indiferent de condițiile reale de teren. Dr. Megan Evans de la Universitatea din Noua Galicii de Sud a subliniat că aceste credite sunt atribuite pe baza presupunerii că pădurile se vor regenera complet în 10-15 ani de la începutul proiectului. Totuși, observațiile sugerează că acest lucru este puțin probabil.
Consecințe pentru schimbările climatice
Emiterea de credite de carbon pentru proiecte care nu sechestrază cantitatea de carbon promisă agravează problema schimbărilor climatice. Creditele provenite din proiecte cu integritate scăzută permit creșterea emisiilor fără o reducere corespunzătoare în altă parte. Acest lucru ridică serioase întrebări despre validitatea compensațiilor de carbon ca instrument de combatere a schimbărilor climatice.
Perspective și recomandări
Rezultatele studiului evidențiază limitările practice ale compensațiilor de carbon și potențialul acestor sisteme de a acorda reduceri inexistente, neaditionale și efemere. Acest lucru sugerează necesitatea unei reevaluări critice a strategiilor de compensație a carbonului și indică faptul că ar putea fi necesare alte măsuri, direct măsurabile și verificabile, pentru a combate eficient schimbările climatice.
Este esențial ca autoritățile de reglementare, cercetătorii și factorii de decizie să țină cont de aceste descoperiri pentru a ajusta politicile de compensare a carbonului, asigurându-se astfel că eforturile de reducere a emisiilor sunt reale și substanțiale. Rolul continuu al cercetării va fi crucial pentru monitorizarea eficienței acestor proiecte și pentru a garanta că inițiativele de reîmpădurire contribuie într-adevăr la lupta împotriva schimbărilor climatice.
Pentru mai multe informații și pentru a urmări evoluțiile viitoare, organizații precum Institutul Național de Cercetare în Schimbări Climatice și Agenția Australiană de Mediu oferă resurse și studii actualizate.
