Studiul a constatat că protecția împotriva spargerii în 712 jocuri de epocă a durat 628 de ani

URMĂREȘTE-NE
16,065FaniÎmi place
1,142CititoriConectați-vă

Cercetările evidențiază provocările de eludare a securității jocurilor învechite

Pe scurt: Un studiu recent a scos în lumină provocările impuse de măsurile anti-piraterie învechite în eforturile de conservare a jocurilor video. În timp ce jocurile moderne protejate de tehnologia anti-tamper de la Denuvo cedează în mod obișnuit pirateriei după 68 de zile în medie, jocurile mai vechi cu sisteme de protecție vechi au demonstrat o rezistență surprinzătoare împotriva încercărilor de spargere.

Cercetarea evidențiază modul în care mecanismele de protecție învechite împiedică acum încercările de a arhiva și menține accesul la jocurile clasice.

Condusă de oamenii de știință de date Kristofer Erickson și Felix Rodriguez Perez în colaborare cu Universitatea din Glasgow, cercetarea s-a concentrat pe Multiple Arcade Machine Emulator (MAME) și pe rolul său esențial în păstrarea jocurilor video de epocă. MAME, un proiect open-source lansat pe 7 februarie 1997, a crescut pentru a emula o gamă impresionantă de peste 14.377 de dispozitive vechi, inclusiv 3.783 de mașini arcade cu rădăcini care se întind până în 1979.

Concluziile studiului dezvăluie un obstacol semnificativ în procesul de conservare: Măsurile de protecție tehnologică (TPM). Din cele 3.783 de mașini arcade examinate, s-a descoperit că 712 conțin TPM-uri care necesitau ocolire în scopuri de conservare. Aceste jocuri protejate s-au dovedit a fi adversari formidabili, având nevoie de o medie de 10,6 luni fiecare pentru a se sparge. Când a fost calculat, timpul total de cracare pentru întreaga probă s-a ridicat la 628 de ani.

Această întârziere considerabilă a eforturilor de conservare se traduce și printr-un cost social, cu impact resimțit nu numai în ceea ce privește munca voluntară, ci și în indisponibilitatea copiilor conservate pentru cercetare și inovare. Există, de asemenea, un risc de pierdere permanentă dacă deținătorii de drepturi sau producătorii de TPM devin imposibil de urmărit.

Cercetătorii au identificat câteva provocări cheie pentru eludare în jocurile moștenite. Criptarea datelor de joc a apărut ca cea mai comună formă de protecție, prezentă în 10% din eșantionul arcade.

Unitățile de control de memorie (MCU), care gestionează fluxul de date și pot include funcții de amestecare a memoriei, au reprezentat, de asemenea, obstacole semnificative. Metodele de protecție mai exotice au inclus așa-numitele cipuri suicide, exemplificate de Hitachi FD1089 / FD1094 găsite pe plăcile Sega System 16. Aceste cipuri necesitau energie bateriei pentru a funcționa corect și pentru a verifica conținutul jocului, ceea ce le-a câștigat numele de rău augur din partea comunității de conservare.

În cele din urmă, primele jocuri Atari au folosit protecție slapstick, concepută pentru a preveni upgrade-urile neautorizate de către operatorii de mașini.

Ca răspuns la aceste provocări, studiul propune mai multe acțiuni de politică. Acestea includ clarificarea faptului că instituțiile de patrimoniu cultural pot eluda TPM-urile în scopuri de conservare fără a naviga prin procese administrative complexe și cântărirea costurilor viitoare ale TPM-urilor în raport cu protecția acordată deținătorilor de drepturi.

În plus, cercetătorii sugerează să se solicite deținătorilor de drepturi să mențină și să ofere mijloace solide pentru ca instituțiile și cercetătorii europeni să acceseze lucrările protejate de TPM în viitor.

Dominic Botezariu
Dominic Botezariuhttps://www.noobz.ro/
Creator de site și redactor-șef.

Cele mai noi știri

Pe același subiect

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.