Oscarurile sunt momentul în care întreaga industrie cinematografică se reunesc pentru a sărbători cinematografia, pentru a aduce un omagiu oamenilor care fac filmele tale preferate, pentru a face mici rutine de comedie stupidă în premii. Dar ei sunt și locul în care Hollywood -ul ajunge să prezinte cât de bine este în ton cu publicul larg, împlinind filmele care sunt controversate în cel mai bun caz și disprețuite în cel mai rău caz.
În 2025, marele controversat favorit al Oscarului a fost „Emilia Pérez”, un muzical de crimă oribil de rău despre un avocat mexican care ajută un criminal sadic al unei șefii mexicani ai Cartelului de tranziție la o femeie, susținând pedeapsa pentru crimele sale, făcându -și moartea și asumându -și o nouă identitate. Filmul a avut premiera inițial la Festivalul de Film de la Cannes – un eveniment notoriu pentru ignorarea controverselor din jurul realizatorilor ale căror filme ecranizează și pentru acordarea de filme extrem de controversate. În 2024, premiul juriului a fost la „Emilia Pérez”, un film care, la vremea respectivă, a obținut recenzii în general pozitive ale criticilor care au participat la prestigiosul festival. Poate că acest lucru s -a datorat prejudecății festivalului, glamourului intoxicant al Cannes, Aperol Spritz a băut cu câteva momente înainte de screening, sau doar un gust extrem de dubios. Prin comparație, /propriul film al lui Jeremy Mathai a fost mai puțin generos în recenzia sa, numind-o „experiment de gândire pe jumătate completat”.
Indiferent de răspunsul inițial al criticilor în mare parte albi de la Cannes, la eliberarea sa mai largă, a devenit rapid evident că audiențele generale – în special audiența neobișnuită, oamenii din Mexic și vorbitorii de spaniolă în general – nu numai că nu le -a plăcut filmul: l -au dezlănțuit absolut. Dincolo de a fi o încercare destul de greșită a unei povești trans, „Emilia Pérez” a devenit un simbol al reprezentării performative: luptele mexicane și cultura care sunt exploatate pentru amuzamentul non-mexicanilor (practic nu există oameni mexicani implicați în film). În represalii pentru „Emilia Pérez”, realizatorul mexican Camila Aurora a creat scurtmetrajul muzical „Johanne Sacreblu”, un masterclass în arta unei parodii.
Din fericire, cu Oscarurile din 2025 acum oficial, coșmarul de vorbitori spanioli ar trebui să fie în sfârșit, întrucât nu mai trebuie să vorbim sau să ne gândim la „Emilia Pérez”. Cu toate acestea, în timpul ceremoniei a existat un singur cadou insultător în timpul ceremoniei chiar înainte ca „Emilia Pérez” să câștige cea mai bună melodie originală.
Emilia Pérez este o reprezentare slabă a limbii spaniole
În timp ce Mick Jagger a prezentat candidații pentru cea mai bună melodie originală, publicul a văzut clipuri ale fiecărei melodii nominalizate însoțite de un scurt discurs al compozitorului care explică ce a făcut munca lor specială sau ce le -a plăcut în mod special despre proces. În timpul clipului pentru „Mi Camino”, una dintre cele două melodii „Emilia Pérez” nominalizate la premiu, cântărețul francez Camille a menționat întâmplător admirația ei pentru limba spaniolă. „Spaniola este o limbă atât de grozavă pentru muzica pop”.
Da, asta a fost amploarea acesteia, nimic mai mult. Iată un compozitor francez cu zero legături cu o țară de limbă spaniolă, fără cunoștințe despre limba despre care vorbește, menționând doar limba în care sunt scrise melodiile. Când Camille și Clément Ducol au luat scena după ce au câștigat premiul pentru melodia lor „El Mal”, a existat zero mențiune despre Mexic, a limbii spaniole: nimic. Au încercat să vorbească despre „importanța” cântecului lor în denunțarea corupției și despre speranța lor că arta poate fi „o forță a binelui și a progresului în lume”.
Imediat, răspunsul a devenit ostil. Au fost mulți online care s -au ocupat să -l batjocorească pe Camille pentru încercarea ei destul de atroce de a face ca publicul Oscar să se alăture ei pentru a cânta o melodie improvizată (puțini s -au alăturat, și au fost jucați de pe scenă). Și a existat, de asemenea, ultraj pentru câștigarea piesei, în ciuda faptului că a fost scrisă oribil și, evident, o lucrare a cuiva care nu cunoaște limba în care scrie.
Din momentul în care clipurile din „Emilia Pérez” au început să apară online, a existat o ultraj și vitriol răspândit pentru melodii, ceea ce sună clar ca și cum ar fi fost scrise de cineva care nu cunoaște spaniola și nu a solicitat ajutor de la cineva care face. Există o utilizare constantă a versurilor care sună ca și cum ar fi fost scrise folosind Google Translate, iar altele care pur și simplu nu au sens chiar și în context. „Bienvenida”, o melodie interpretată de Selena Gomez în film, în mod repetat a greșit anumite cuvinte și fraze. Chiar dacă aceasta nu a fost melodia care a sfârșit câștigând Oscarul, mulți văd simplul fapt că filmul a câștigat un premiu pentru ca scrierea sa de cântec să fie insultă.
Distribuția și echipajul Emilia Pérez continuă să înrăutățească lucrurile
La fiecare rând, cineastii și oamenii implicați cu „Emilia Pérez” au ignorat cel mai bine controversele din jurul filmului și, în cel mai rău caz, au făcut observații condescendente care au câștigat ire-vorbitorii de spanioli peste tot. În primul rând, a existat un interviu în care regizorul Jacques Audiard a spus că nu simte nevoia să facă nicio cercetare în Mexic, cultura sa sau chiar istoria sa care se ocupă de cartelurile de droguri, ceea ce a stârnit ultraj din partea publicului care a considerat că regizorul exploata doar tragedii din viața reală pentru aromă vizuală.
Mai recent, Audiard a înrăutățit lucrurile, oferind degetul mijlociu metaforic la aproximativ 600 de milioane de oameni din lume spunând că spaniola este o limbă a „săracilor și migranților”. La fiecare rând, mai degrabă decât să recunoști pur și simplu criticile și modul în care audiențele mexicane au fost rănite de această producție, oamenii implicați cu „Emilia Pérez” au trecut pe defensivă și au înrăutățit lucrurile.
Imediat după ce a câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță de susținere, Zoe Saldaña a răspuns criticilor unui jurnalist mexican care a spus că filmul a fost „într -adevăr rău pentru noi mexicanii”, declarând că „inima acestui film nu a fost Mexic”. Potrivit lui Zaldaña, filmul este doar o poveste universală a prieteniei, iar decorul este doar pansament pentru ferestre. Acest lucru a venit la câteva minute după ce Zaldaña a rostit un discurs pasionat despre reprezentare și a fi un copil al imigranților de limbă spaniolă.
„Emilia Pérez” a obținut ceva rar. Are latinii uniți peste tot în cauza comună de a ura această reprezentare slabă, insultătoare, rasistă a Mexicului și a limbii spaniole, care a fost într -un fel premiată pentru cuvintele sale în aceeași limbă. Cel puțin, acum, premiile s -au terminat, acest film poate merge pe calea atâtor câștigători ai Oscarului pe care nimeni nu -și nu -și amintește.
