Una dintre cele mai așteptate lansări din toamnă aici la /Film este „The Running Man”, regizat de Edgar Wright și bazat pe romanul din 1982 al lui Stephen King. La fel ca celălalt mare film al lui Stephen King din acest an, „The Long Walk”, „The Running Man” are loc într-un viitor în care supraviețuirea este transformată într-un concurs.
Ben Richards (Powell) are o fiică bolnavă, așa că riscă la un concurs de reality show-uri unde premiul este de 1 miliard de dolari. Totuși, miza concursului este pe viață și pe moarte: pentru a obține banii, Richards trebuie să supraviețuiască timp de 30 de zile în timp ce este vânat de oameni din întreaga lume. Evitați detectarea când ecranul tuturor are fața dvs. pe el? Noroc! Și la fel cum abilitățile de supraviețuire ale lui Richards sunt testate, „The Running Man” va testa cât de mult este un star de film/acțiune Glen Powell.
Wright nu este primul regizor care a transformat „The Running Man” într-un film. Cartea a fost adaptată pe ecran în 1987, avându-l în rolul principal pe Arnold Schwarzenegger în rolul lui Richards și regizat de Paul Michael Glaser. Cu toate acestea, Wright rezistă să-și eticheteze filmul drept un „remake” al versiunii din ’87.
Vorbind pentru revista Empire, Wright a subliniat: „Am simțit că nimeni nu are nevoie sau nu vrea un remake direct al filmului din 1987, dar materialul sursă nu a fost adaptat în întregime”. Într-adevăr, filmul din ’87 este remarcat a fi o adaptare liberă. A transformat o poveste satirică într-un film de acțiune tipic Arnold (și King nu a fost cel mai mare fan). Wright vrea să aducă povestea lui King pe marele ecran și, potrivit lui Wright însuși, scenariul „The Running Man” al lui și al lui Michael Bacall a câștigat aprobarea lui King.
Ar putea suna pedant să subliniez că „The Running Man” al lui Wright nu este cu adevărat un remake, dar cred că este o distincție importantă. Dacă adaptezi o poveste care a fost deja adaptată, nu prea refac acea adaptare anterioară… sau nu?
Cum să definești un remake versus o nouă adaptare
O măsură utilă pentru a stabili dacă o nouă adaptare contează drept „remake” este să se uite la substanța a ceea ce este adaptat. Iată un exemplu: am o supărare când oamenii numesc seria anime „Fullmetal Alchemist: Brotherhood” a reface din anime-ul din 2003 „Fullmetal Alchemist”. Seria din 2003 a fost făcută înainte ca manga originală de Hiromu Arakawa să fie terminată, așa că povestea sa s-a ramificat. „Brotherhood” a fost, așa cum se pare că „The Running Man” al lui Wright nu este un remake, ci o nouă adaptare menită să fie mai fidelă.
Sau ce zici de un alt film care va apărea în curând: „Frankenstein” al lui Guillermo del Toro. Ar trebui să fie considerat un remake al filmului „Frankenstein” din 1931 regizat de James Whale, când într-adevăr încearcă să adapteze cu fidelitate romanul lui Mary Shelley? Cu toate acestea, pe baza trailerului, „Frankenstein” al lui del Toro descrie fulgerul ca fiind puterea care dă viață monstrului. Acest detaliu vine din filmul Whale. Uneori, adaptările cinematografice ale cărților clasice devin la fel de faimoase ca și originalul și astfel detaliile din ele devin canonice, ca și în cazul „Frankenstein”.
Apoi mai este un alt film de acțiune științifico-fantastic al lui Arnold Schwarzenegger: „Total Recall” din 1990, adaptat după nuvela lui Philip K. Dick, „We Can Remember It for You Wholesale”. Un alt film „Total Recall” a fost realizat în 2012, cu Colin Farrell în rol principal. „Total Recall” din 2012 aduce multe schimbări în decor (elimină colonia originală de pe Marte și păstrează povestea pe Pământ), dar personajele și structura provin din filmul din 1990. Deci „Total Recall” din 2012 contează mai mult ca un remake sau o altă adaptare a lui Dick?
Clasificarea remake-urilor și adaptărilor vine cu linii neclare, așa că în cele din urmă se rezumă la preferințele cuiva. Preferința lui Wright este să nu priviți „The Running Man” ca pe un remake al filmului Schwarzenegger, ci ca pe o nouă adaptare a poveștii lui King.
„The Running Man” va fi lansat în cinematografe pe 14 noiembrie 2025.
