Această postare conține spoilere pentru „Legendă”.
Ridley Scott și-a început cariera cu o trifectă uluitoare de filme: debutul său genial în teatru, „The Duelists”, urmat de inimitabilul „Alien” și de influentul „Blade Runner”. Fiecare dintre aceste intrări nu seamănă deloc cu cealaltă, arătând capacitatea lui Scott de a sări fără efort între genuri. Așa că atunci când Scott și-a îndreptat atenția către o aventură fantezie întunecată, nimeni nu știa la ce să se aștepte, având în vedere înclinația regizorului de a se îndrepta către direcții creative neașteptate. Și a făcut-o, creând o saga mitică care este atât uimitoare din punct de vedere vizual, cât și dezorientare tematic în explorarea binelui și a răului. Vorbesc despre „Legend”, clasicul cult care a derutat criticii și publicul deopotrivă în primăvara lui 1986, dar a continuat să creeze o moștenire memorabilă în genul sabiei și vrăjitoriei.
„Legenda” îl urmărește pe Jack (Tom Cruise), un copil din pădure care trebuie să îmbrățișeze mantia unei ființe pure pentru a-l învinge pe demonicul Lord al Întunericului (Tim Curry). Iubita lui, Prințesa Lili (Mia Sara), cade pradă planurilor lui Darkness și este atrasă în vizuina lui, ceea ce îl determină pe Jack să pornească într-o călătorie de proporții eroice. Deși aceste tropi sunt destul de standard pentru genul dark fantasy, Scott face tot posibilul pentru a se inspira din basme mai macabre precum cele scrise de Frații Grimm. Rezultatul este un vis îngrozitor, febril, al unei atmosfere care arată ca o fantezie gotică care prinde viață. Aici, pădurile idilice sunt transformate într-o clipă în pustiu, iar unicornii cu inima curată sunt vânați pentru coarnele lor prețioase.
„Legenda” lui Scott este un triumf tehnic de necontestat, oferind seturi superbe la locație, care au fost construite cu minuțiozitate pentru a imita o lume atât sumbră, cât și fantastică. Dar rezistă acest clasic cult testul timpului?
Legenda este un basm plin de clișee, cu o înflorire teatrală impresionantă
„Legenda” are trei finaluri alternative, datorită a două versiuni teatrale ușor diferite (americană și europeană) și a unui Director’s Cut care încheie lucrurile într-o notă decisiv amăruie. Indiferent de tăietură pe care o preferați, carnea acestui basm rămâne neschimbată, deoarece funcționează pe așteptări învechite și pe arhetipuri dezvăluite. Avem figura eroică fără ambiguitate (Jack) care trebuie să treacă prin Călătoria Eroului pentru a o salva pe domnișoara în primejdie (Lili) din Big Bad (Întuneric), care vrea să cufunde lumea în întuneric literal. Această premisă veche este injectată cu nuanță și fior de două performanțe notabile – o Sara electrică care investește corupția morală a lui Lili cu un avantaj emoțional și Curry, al cărui Darkness cu coarne și copite despicate este excelența pură a taberei.
În ciuda unei abordări destul de simpliste a genului, basmul lui Scott provoacă uneori anxietate, deoarece estetica sa de coșmar oglindește unele dintre implicațiile neexplorate ale poveștii centrale. De exemplu, o scenă hipnotică se desfășoară când Lili dansează cu umbra ei, simbolizând un dans nebun cu proprii demoni interiori. Ea trece la scurt timp după o transformare asemănătoare „Lebăda Neagră”, sugerând o complexitate morală căreia, din păcate, nu i se permite niciodată să înflorească. Curry’s Darkness emană senzualitate sigură de sine, care este în mod deliberat contrastată cu naivitatea lui Jack ca „ființă pură” (indiferent ce înseamnă asta). Dar Cruise’s Jack este prea plictisitor și lipsit de interioritate pentru ca să ne pese de aceste distincții, care rămân pe jumătate coapte la nivel tematic.
Dacă sunteți pasionat de exagerarea vizuală minunată (sau de îmbrăcămintea Cruise cu armură făcută cu capace de sticle turtite!), atunci „Legenda” lui Scott este lumea fanteziei întunecată perfectă în care să evadați.
„Legend” este difuzat în prezent pe Prime Video.
