Acest articol conține spoilere pentru „Wicked: For Good”.
„Wicked: For Good” avea să aibă întotdeauna multe în farfurie. Decizia de a împărți senzația de la Broadway din 2003 a lui Stephen Schwartz și Winnie Holzman în două filme a fost primită inițial cu o recepție mixtă, având în vedere că piesa de teatru durează aproximativ trei ore cu pauză. Primul film din duologia „Wicked” a lui Jon M. Chu se clătina chiar pe margine, cu o durată de 2 ore și 45 de minute, dar s-a simțit potrivit pentru această adaptare. Extinderea primului act a folosit timpul suplimentar pentru a construi în continuare relația dintre Elphaba (Cynthia Erivo) și Glinda (Ariana Grande-Butera). A făcut din „Defying Gravity” un loc bine meritat pentru că te-a făcut să simți că ai vizionat un film întreg în loc de jumătate. Ai crede că acest lucru i-ar oferi lui „For Good” și mai mult grație să-și ia timpul adaptării actului doi, dar filmul joacă în mod ciudat ca o a doua jumătate grăbită în loc de propriul său film.
BJ Colangelo de la /Film a fost mult mai sus în „For Good” decât am fost eu în recenzia ei, unde a recunoscut defectele filmului, dar totuși s-a simțit mișcat până la sfârșit. Pe lângă lipsa de cântece memorabile și cinematografia tulbure a filmului, nu m-am putut abține să nu fiu distras de complotul său dezordonat, în contradicție cu ceea ce a realizat primul „Wicked”. Sunt multe despre care să vorbim aici, dar poate că cel mai mult am fost derutat de utilizarea lui Dorothy Gale, fata din Kansas care se lasă cuprinsă într-o aventură de a-l întâlni pe Vrăjitor (Jeff Goldblum). Vă puteți imagina deja durerea de cap din partea lui Chu și a companiei de a trebui să urmăriți portretul lui Judy Garland în clasicul din 1939 al lui Victor Fleming. Dar ceea ce au venit aici exacerbează problema mai mult decât orice altceva.
Ascunderea lui Dorothy se dovedește a fi și mai mult o distragere a atenției
Este cam la jumătatea „For Good” când Madam Morrible (Michelle Yeoh) evocă tornada casei care o zdrobește pe tiranica Nessarose (Marissa Bode) ca mijloc de a-l atrage pe Elphaba. Dacă ați văzut vreodată ceva legat de „Oz”, știți că în el se află o Dorothy foarte confuză. Dar până când Elphaba ajunge în Munchkinland, Glinda i-a dat deja papucii de argint lui Dorothy, care se îndreaptă pe Drumul Cărămizilor Galbene. Data viitoare când o vedem, ea vorbește deja cu fațada mecanică a Vrăjitorului, alături de Omul de Tinichea, Leul Laș și Sperietoarea. După un timp, se pare că „For Good” nu are nicio intenție să o arate pe Dorothy din față și nici să-i dea vreo replici, în ciuda faptului că este interpretată de actrița britanică Bethany Weaver. Ea nu este nici măcar un personaj, ci o obligație narativă.
Spectacolul de la Broadway menține, de asemenea, prezența lui Dorothy la minimum, dar asta are mai mult de-a face cu condensarea mult din romanul lui Gregory Maguire din 1995 într-o producție de trei ore. Ea este în mare parte în afara ecranului, cea mai proeminentă apariție a ei fiind în siluetă atunci când aruncă găleata cu apă pe Elphaba. Dar filmele sunt animale mult diferite decât producțiile de scenă. Problema pe care o am nu este atât de mult că Dorothy nu este un personaj extins, deși ea este tehnic un factor determinant important al poveștii și modul în care aceste personaje converg. Este faptul că orice încercare de a ascunde chipul și apelurile vocale ale lui Weaver chiar și Mai mult atenție la aspectul ei de spectru.
Decizia joacă ca și cum Chu vrea să-și rețină fața pentru o revelație care nu vine niciodată. Dorothy este o enigmă în „For Good”, ceea ce este ciudat, deoarece includerea ei minimă face ca filmul să simtă că îi lipsește o grămadă întreagă.
Wicked: For Good demonstrează că ceea ce funcționează pe scenă nu funcționează întotdeauna pe ecran
„For Good” se simte adesea ca și cum cineva a apăsat butonul de salt capitolul de pe telecomandă de fiecare dată când clipește brusc între aceste goluri mari în timp în care s-au întâmplat o grămadă de lucruri. Înainte ca Dorothy să doboare casa, Elphaba face tot posibilul să corecteze o vrajă necinstită pe care Nessarose a făcut-o împotriva lui Boq (Ethan Slater), ceea ce duce în cele din urmă la transformarea lui în Omul de Tinichea. Primim încă o poveste de origine pentru unul dintre faimoșii membri ai grupului „Vrăjitorul din Oz”, deoarece Elphaba folosește Grimmerie pentru a-l transforma pe torturatul Fiyero (Jonathan Bailey) în Sperietoarea. Chu petrece atât de mult timp construind transformările îngrozitoare ale acestor două personaje, totuși ambele sunt absente în mod distractor din majoritatea evoluțiilor mari din actul al treilea al filmului.
Nu ajungem niciodată să vedem cum Boq și Fiyero interacționează alături de Dorothy în această istorie alternativă a „Vrăjitorului din Oz”, mai ales în marea secvență în care o stropesc pe Elphaba cu apă în castelul Kiamo Ko. Este o încercare de a menține lucrurile concentrate în mare măsură pe perspectiva lui Elphaba și Glinda. Cu toate acestea, fără a extinde furia lui Boq și nici sentimentele conflictuale ale lui Fiyero, protejarea Dorothy de a fi un personaj real face ca arcurile lor să se simtă nesatisfăcătoare în limitele de a fi o imagine de ansamblu. Ceea ce poate să fi funcționat pe scenă nu se traduce întotdeauna bine pentru ecran, mai ales că s-a dovedit că extinderea poveștii a funcționat pentru Chu prima dată. În „For Good”, Dorothy informează totul și nimic în același timp.
„Wicked: For Good” rulează acum în cinematografele din toată țara.
