More

    Noobz a testat Oculus Rift şi HTC Vive: Experienţa VR a fost desăvârşită!

    Realitatea Virtuală nu este deloc ceea ce crezi, este cu mult mai mult. Am scris nu foarte mult, dar suficient, despre dispozitivele de realitate virtuală, dar nimic din ceea ce am redat în textele pe care le încropeam din informaţii la mâna a doua nu m-au putut pregăti pentru ceea ce presupune acest concept.

    Am avut ocazia să testăm două dintre dispozitivele de realitate virtuală de pe piaţă, Oculus Rift, respectiv HTC Vive, prin bunăvoinţa celor de la NVIDIA, care au furnizat plăcile grafice care să permită rularea acestor programe care te poartă, iar aici nu folosesc nicio metaforă, în altă lume.

    Testarea a avut loc pe trei planuri, în trei camere, fiecare cameră oferind o anumită experienţă de realitate virtuală. În două dintre camere, au fost folosite căştile HTC Vive, iar în cea de-a treia am avut ocazia să ne jucăm cu Oculus Rift.

    Prima lume cu HTC VIVE: Zombie nu au avut nicio şansă!

    Prima cameră a fost cea în care aveam una dintre căştile HTC Vive. Am intrat, iar băiatul care se ocupa de rularea programului de pe calculator m-a ajutat să montez casca şi mi-a înmânat două controllere, similare celor de la Nintendo Wii, dar totuşi diferite. Controllerul are un buton de trigger, la fel cum este trăgaciul de la un pistol, iar pentru degetul mare, există un buton rotund, care are funcţie dublă, de trackpad şi buton.

    Prima mea experienţă cu realitatea virtuală s-a desfăşurat într-o lume post-apocaliptică, în care omenire era copleşită de zombie, iar eu trebuia să supravieţuiesc. Am început printr-un tutorial, în care am învăţat să apuc arma de pe jos şi să trag în mai multe sticle, puse la o anumită distanţă. Ţintă era determinată de un punct laser care se proiecta pe obiectele în care vroiai să împuşti. Dacă va imaginaţi că este simplu, ei bine, nu este deloc. Am deprins repede ce trebuie să fac şi cum funcţionează armele virtuale, aşa că eram pregătit să intru în acţiune. Am uitat să precizez: de zombie am aflat cu 2 secunde înainte să vină primul!

    Primul nivel porneşte. Sunt într-o poziţie fixă, la baza unui pod, pe un teren arid, stâncos. Este o căldură foarte mare, iar soarele străluceşte puternic pe cer. Lângă mine este o cutie, pe care se află un pistol. Îl ridic, iar imediat aud în cască: „vezi că vine un zombie, trebuie să îi împuşti în cap să moară”. Minunat! A venit primul zombie, din partea dreaptă. Headshot la al treilea foc tras. Imediat a urmat al doilea. Am reuşit să îl rad din prima. Se aud zgomote din partea stângă, îmi întorc privirea. Trei zombie se îndreptă spre mine. Vreau să spun că, pentru o secundă, cu tot cu animaţia cartoonish, am uitat că sunt într-un joc şi am fost atât de cuprins de moment încât am ţipat un pic, în gând.

    A doua etapa a jocului m-a plasat într-un alt punct, mai aproape de pod. Acum aveam la dispoziţie 2 pistoale, ceea ce nu m-a bucurat pentru că, orice gamer ştie, mai multe arme şi muniţie înseamnă mai mulţi inamici. Aşa a şi fost. Mi-am petrecut următorul minut împuşcând în stânga şi în dreapta zombie care veneau tot mai repede, repetându-mi în gând „este numai un joc, este numai un joc”. Acest şir a fost întrerupt de vocea din cască: „Dar, o rugăminte am, încearcă să zâmbeşti un pic, că pe zombie ăştia trebuie să îi atragi într-un fel”. În febra luptei, răspunsul meu a venit cu o logică impecabilă şi foarte încărcat de sens: „spune-i unui gamer să zâmbească…”. Atunci, răspunsul meu avea un sens, în mintea mea, desigur, acum chiar nu ştiu de ce aş fi putut spune asta.

    Ultimul nivel m-a adus pe pod, unde am primit un upgrade şi la arme. În locul celor două pistoale, la nivelul capului, pe o cutie, mă aşteptau un pistol-mitralieră Uzzi şi o carabină. Valul de zombie nu a mai fost atât de intens, dar eu am rămas concentrat şi extrem de conectat la ceea ce se întâmpla în jurul meu.

    Când demonstraţia s-a încheiat şi a trebuit să dau jos casca, iar controllerele mi-au fost luate din mână, am avut un flashback din copilărie, ca atunci când eram în părculeţ, iar mătusa mea sau tata mă chemau să intru în casă, eu fiind în plină exercitare a lucrărilor de recreere. JUR! A fost un moment cu adevărat “golden”.

    Referitor la experienţa VR cu dispozitivul HTC Vive, un alt coleg din presă a făcut o remarcă foarte bună, în ceea ce priveşte dezvoltarea pe viitor a experienţei de realitate virtuală. Dacă vorbim de aceste simulări shooter, atunci când controllerele vor primi şi force-feedback, pentru a simula reculul armei de foc, în acel moment vom avea o experienţă completă. Este ceva ce  personal aştept cu mare nerăbdare şi interes.

    Oculus Rift: Jocurile de acţiune nu au fost niciodată mai palpitante

    Cea de-a doua cameră pe care am vizitat-o a fost camera unde ne aştepta casca Oculus Rift. Aici nu a mai fost nevoie de o postură vertical, ci m-am aşezat pe scaun, mi-am pus casca pe cap, iar controllerul era unul de consolă. Aici am avut parte de o experienţă “arcade” cu jocuri care oferă o perspectivă “third person”.

    Primul joc, care mi-a fost recomandat şi pe care l-am şi jucat, a fost “Edge of Nowhere”. Este un joc creat special pentru realitatea virtuală şi a fost dezvoltat de Insomniac Games. După cum spuneam, este un third person, iar acţiunea se petrece în mijlocul gheţarilor din Antarctica, unde ai pornit în căutarea unui echipaj de expediţie care a fost dat dispărut.

    Personajul se poate deplasa în stânga şi în dreapta, înainte şi înapoi, dar poate şi sări. Tot ce trebuie să faci este să urmezi o rută, să te fereşti de bucăţile de gheaţă care cad de sus, să sari peste golurile lăsate de gheaţa care se sparge sub picioarele tale, să escaladezi munţi şi, nu în ultimul rând să fugi de nişte creaturi care seamănă cu extratereştrii din filmul „Edge of tomorrow”.

    Primul lucru pe care l-am simţit atunci când am început să controlez caracterul a fost un sentiment de ameţeală destul de pronunţat, lucru care m-a intristat pentru că îmi doream foarte mult să nu fac parte din grupul celor care „nu se pot da cu realitatea virtuală” pentru că sunt sensibili la flash-uri de imagini şi rată de împrospătare care te face să vomiţi. Norocul meu a fost că m-am obişnuit repede, iar in 2 minute deja mă miscam de parcă făceam parte din film. Senzaţia este extraordinară! Deşi eram aşezat pe un fotoliu, comod, mă uitam în stânga şi în dreapta, în sus şi în jos, şi eram foarte entuziasmat că pot face acest lucru.

    Demo-ul este scurt şi nu mi-a luat mai mult de 5 minute să îl parcurg, cu tot cu nenumăratele ascensiuni în abis, provocate de lupta mea de negare a eventualităţii că nu aş putea să „mă dau cu realitatea virtuală”.

    După ce am terminat jocul, mi-a fost sugerat să încerc„AirMech VR”. Ce este? Simplu, un fel de Starcraft. Controlezi un roboţel, care poate fi schimbat oricând, în orice moment al bătăliei. Acest roboţel se transformă în navă de zbor, iar fiecare navă de zbor sau roboţel are o abilitate specială.

    După ce am terminat tutorialul, am primit misiunea de a-mi apăra baza. M-am trezit pe o hartă deasupra căreia tronam ca un zeu, iar setup-ul hărţii imi amintea de harta „Blood bath” din Starcraft, numai că drumul era asezat în spirală, către baza mea din centru.

    Val după val, am distrus inamicii care doreau să îmi ocupe baza. Aveam să nu iert pe nimeni şi să nu uit nimic. Mi s-a spus că în poziţia pe care o vedeţi mai jos am zăbovit preţ de 2 minute. Citez: „stăteai aşa ca handicapatu, am incheiat citatul.

    20160205_164352

    Retrospectiv, dacă stau şi mă gandesc, am stat cam mult şi mi s-a sugerat că există şi alţi copii care aşteaptă să se joace. A fost al doilea flashback pe care l-am avut din copilărie, iar în mod normal ar fi trebuit să ţip până când obţineam ceea ce îmi doream. Acum regret un pic că nu am făcut-o. Probabil că şi acum, încă mai mai jucam…

    Escaladarea Everestului este mai uşoară decât spun unii

    Ultima încăpere a fost cea în care am urcat pe muntele Everst. Aici am folosit tot un dispozitiv HTC Vive. A fost o experienţă care a implicat mai multă miscare şi interacţiune cu mediul înconjurător, dar care a fost prea scurtă (aici se manifestă din nou copilul din mine).

    Ceea ce m-a uimit au fost peisajele care aveau un detali incredibil, iar tranziţiile de la un punct la altul pe purtau peste peisajul montan care efectiv îţi tăia respiraţia. La un moment dat mi s-au tăiat şi picioarele, dar am reuşit să mă ţin „înşurubat”.

    Am trecut peste o scară între două creste de munţi, am urcat o scară pe o distanţă de aproximativ 10 metri, iar în final, am putut admira peisajul din vârful muntelui Everest. A fost ceva ce nu pot descrie în cuvinte. Nu există cuvinte suficiente pentru a vă putea transmite ceea ce, din punct de vedere imagistic, au reuşit cei care au dezvoltat demo-ul să îmi transmită.

    A fost singura încăpere din care am ieşit cu adevărat mulţumit. A fost ca o satisfacţie în urma unei reuşite, de parcă aş fi urcat pe munte în realitate. Nu aveam niciun regret, nu aveam întrebari în plus, nu doream altceva, a fost ceva desăvârşit, complet.

    20160205_165829

    Realitatea Virtuală şi disponibilitatea unei astfel de experienţe

    După cum am spus şi la început, am scris destul de mult despre dispozitivele de realitate virtuală, dar nu am detaliat foarte mult ceea ce implică un asemenea dispozitiv.

    Trebuie să înţelegem că pentru a putea rula la rezoluţie optimă şi pentru a beneficia de o experienţă desăvârşită, soluția grafică trebuie să proceseze imagini la rezoluție 2160×1200 și 90 de frame-uri pe secundă, cerințe de peste trei ori mai mari decât cele necesare rulării unor imagini la rezoluție 1920×1080 și 30 de frame-uri pe secundă.

    Pentru a îmbunătăți experiența VR, NVIDIA a dezvoltat și integrat în platformele sale grafice ”Gameworks VR” o tehnologie care optimizează experiența VR, precum și ”DesignWorks VR”, un set de interfețe de programare a aplicațiilor (API) capabile să redea experiențe de VR uluitoare.

    Cerințele hardware minime pentru virtual reality sunt:

    » GPU: NVIDIA GeForce GTX 970, GeForce GTX 980 sau GeForce GTX 980 TI pentru cea mai bună experiență video

    » CPU: cel puțin Intel Core i5- 4590

    » Memorie/RAM: 8GB+ RAM

    » Output: Porturi 2x USB 3.0, HDMI 1.3

    » Sistem de operare: Windows 7 SP1 sau mai nou

    » Pentru notebook: NVIDIA GeForce GTX 980

    Atunci când Oculus a anunţat disponibilitatea şi preţul dispozitivului de realitate virtuală, foarte mulţi au sărit „ca arşi” şi au spus că este un preţ mult prea mare pentru un asemenea dispozitiv. Nu sunt deloc de acord, mai ales că atunci când apare un nou iPhone sau un Samsung Galaxy, se cheltuie între 800 – 1200 de euro pentru un smartphone.

    Dar ce facem cu placa grafică? Îţi trebuie un calculator mai performant. CE NE FACEM? Răspunsul este foarte simplu. Facem ce am făcut de fiecare dată: UPGRADE! Ori de câte ori apărea un joc nou, care necesita o placă grafică performantă, mulţi spuneau „cine o să îl joace, frate?”. Răspunsul a venit imediat: „cei care au facut upgrade”. Dacă nu exista posibilitatea upgrade-ului, poate că în prezent încă jucam jocuri pe 8 biţi. Să ne revenim, totuşi!

    Eu abia aştept să fac pasul respectiv, chiar dacă sunt conştient că nu va fi uşor. Sunt proactiv şi am început deja să strâng pentru acel UPGRADE.

    URMĂREȘTE-NE

    16,065FaniÎmi place
    1,142CititoriConectați-vă
    12,649AbonațiAbonați-vă

    Cele mai noi știri

    Pe același subiect

    Leave a reply

    Please enter your comment!
    Please enter your name here