Am văzut „Mowgli – Legend of the Jungle” încă din ziua în care s-a lansat pe Netflix, dar nu am apucat să scriu nimic despre asta pentru că ne-am tot luat cu alte proiecte în derulare și articolul s-a dus în jos pe lista cu priorități.
Dar, înainte să merg la somn astăzi am zis să spun totuși câteva vorbe, pentru cei care sunt cel puțin la fel de nerăbdători pe cât am fost eu, să vadă filmul animat.
Cred că ați văzut cu toții „Cartea Junglei” din 1967, desenul animat care îți topește inima și te urmărește toată viața, la fel cum se întâmplă cu „Regele Junglei”.
Ei bine, unii încearcă astăzi, pe succesul unor lucrări istorice, educative, să mai mulgă ce se mai poate.
Nu aș spune că Mowgli- Legend of the Jungle e un film prost. Efectele speciale sunt foarte bune, animalele zici că sunt reale și vorbesc cu tine, iar natura pare să se îmbine perfect cu lumea fantastică.
Dar, lipsește ceva pe tot parcursul filmului. Simți că nu se naște niciun fel de sentiment în sufletul tău, oricât de mult ai vrea să retrăiești măcar parțial ceea ce exprimentai în anii copilăriei.
Mowgli în varianta expusă de Netflix respectă oarecum firul narativ din povestea Cartea Junglei pe care o știm cu toții, dar șarpele Kaa este altfel decât l-am cunoscut noi și joacă rolul atotștiutorului, cel mai puternic și neînfricat.
Aici, el nu mai este personajul care provoacă discordie și este pus numai pe rele.
Ursul Baloo este mult mai dur și mai impunător, nu este deloc expus prietenos, jucăuș și pus pe șotii, ca în povestea originală.
Baghera are, de asemenea, o altă față, mai blândă și mai iubitoare, iar cumva îmbinarea vieții sălbatice cu cea domestică este nefirească.
Spre exemplu, cum poate Mowgli să înțeleagă oamenii când nu a vorbit niciodată cu ei? Cum se face că el vorbește cu toate animalele în engleză. De ce nu s-a inventat o limbă?
Nu știu, în percepția mea Mowgli – Legenda Junglei trebuia să transmită altceva. Se simte că la acest film echipa din spate s-a axat mai mult pe calitatea producției și mai puțin pe poveste.
Ori în vremurile în care trăim, dacă nu ai poveste, nu ai nimic.
Nu știu care e parerea celor care au apucat să vadă filmul pe Netflix deja, dar eu nu i-aș da mai mult de nota 6/10. E un film mediocru din punct de vedere al firului narativ, dar pe care îl salvează calitatea imaginii.
Cred că ar fi fost un real succes dacă cei care l-au produs erau ceva mai atenți la original.
Dar, nu e singurul proiect care s-a dorit a fi un succes și care deși putea fi o flacără captivantă, s-a rezumat la a fi o tristă scânteie.
De sărbători, uitati-vă la Mowgli – Legenda Junglei doar dacă vreți să vă convingeți că merită de 100 de ori mai mult să revedeți Cartea Junglei, chiar dacă e la o calitate video net inferioară.
