Așteptările mele au fost mari după ce am văzut remorcile pentru Haiducii din Războiul Stelelor. Era un joc după care tânjisem; o plecare de la Jedi și Sith și un accent pe necinstiți și hoți, ducând o poveste Star Wars în stradă. Ei bine, cât de aproape de străzi poți ajunge într-un titlu SF. Când jocul a sosit în sfârșit, m-am simțit instantaneu dezumflat. Nu este un joc rău, dar nici nu este ceea ce mi-am construit în minte.
Are toate semnele distinctive ale unui joc grozav, dar este blocat cu capcanele Ubisoft care au făcut ca multe secțiuni să simtă că te joci pe șine. Esența alegerii se simte cu totul absentă. Diferitele facțiuni criminale sunt lipsite de strălucire, călătoria în spațiu este dezactivată și închisă, în timp ce actul de a se infiltra în bazele inamice nu are nicio emoție odată ce îți dai seama că IA este proastă ca un sac de pietre.
Desigur, există funcții de răscumpărare; tonul Războiului Stelelor este expansiv și palpitant, Kay Vess este o protagonistă distractivă, iar tovarășul ei, Nix, este cuțitul elvețian al tovarășilor. Cu toate acestea, în timp ce Haiducii din Războiul Stelelor a fost dezvoltat de Massive Entertainment, a fost supravegheat de Ubisoft și atingerea lor se simte ca niște cârlițe târâtoare în fiecare aspect al jocului.
Acest lucru mă face să mă îngrijoreze Assassin’s Creed Shadows. Până în acest moment, seria Assassin’s Creed are 17 ani și are 13 titluri principale sub centură. În timp ce franciza și-a schimbat propriile tendințe cu trilogia RPG de Assassin’s Creed Origins, Assassin’s Creed Odysseyși Assassin’s Creed Valhallaformula generală a început să stagneze și se simte condusă înainte doar de personaje noi, decoruri ale orașului și ceea ce a devenit o poveste foarte liberă.
Mecanica jocurilor, pe care le-am văzut cu o schimbare de look din Războiul Stelelor, au devenit, până în acest moment, învechite și au nevoie de o reîmprospătare. Acest lucru a fost încercat cu Assassin’s Creed Mirage făcând orașul mult mai mic și concentrându-se pe mai puține gadgeturi și misiuni secundare frivole, dar șablonul a rămas.
Această dependență de a folosi aceleași mecanici vechi și de a le jupui cu locații diferite pur și simplu nu mai funcționează. în timp ce Assassin’s Creed Shadows încă mă entuziasmează din motive de suprafață ale protagoniștilor dubli și a decorului japonez, mă pregătesc pentru dezamăgire având în vedere că am jucat jumătate din Haiducii din Războiul Stelelor și te-ai simțit ars? Sau Ubisoft o să mă surprindă și să-mi livreze ceva care gândește în afara cutiei?
Tot încerc să-mi amintesc detaliile pe care ni le-a oferit Ubisoft până acum. Idei precum posibilitatea de a trece prin secțiuni cu mai mult succes vara din cauza frunzelor de pe copaci și tufișuri aduc o altă dimensiune infiltrației zonelor inamice. În timp ce stilurile de luptă ale celor doi protagoniști ar trebui să păstreze lupta proaspătă, dar apoi, m-am gândit că blasterii și droidii ar avea de câștigat Haiducii din Războiul Stelelor.
Presupun că speranța mea, așa cum a fost Assassin’s Creed Mirageeste că lumea pe care o explorăm este suficient de captivantă încât să mă împingă prin orice punct nelipsit. Bagdadul din secolul al IX-lea a fost luxuriant să se plimbe din cauza detaliilor stelare țesute în procesul de proiectare de către Ubisoft. Dacă acest nivel de îngrijire este arătat în Japonia din secolul al XVI-lea și există misiuni secundare organice, poate că asta mă va duce.
De când se joacă Haiducii din Războiul Stelelorîncerc să-mi temperez mult mai mult așteptările. La un moment dat, nu mi-am dorit nimic mai mult decât ca Ubisoft să-și ducă franciza Assassin în viitor cu instrumente și funcții tehnologice, dând loc unor funcții mai interesante, dar după ce le-am văzut șablonul sub o epopee SF, nu sunt încrezător că a mai rămas vreo magie cu dezvoltatorul și editorul.
