Academia a înfipt în mod evident fălcile în aceste mari categorii de Oscar

Pe măsură ce continuăm să sărbătorim 50 de ani de la „Jaws”, pasionații de cinema de pretutindeni pot să ceară poetic despre impactul filmului ca naș al blockbusterului modern. Adaptarea pe ecranul mare din 1975 a romanului cu același nume al lui Peter Benchley nu numai că a captivat publicul și i -a înspăimântat să viziteze plaja în acea vară, dar a servit și ca cartea de apel finală pentru cineastul care ar fi rege: Steven Spielberg. După ce și-a făcut debutul lungmetrajului cu filmul său de televiziune „Duel” și debutul său

„Jaws” a fost un juggernaut cultural, devenind cel mai mare film de până la momentul lansării sale (un record pe care Spielberg însuși îl va rupe de două ori cu „ET The Extra-Terestrial” și „Jurassic Park”). Ajustat pentru inflația prețurilor biletelor, este al 7-lea film cu cea mai mare creștere din istorie, potrivit Box Office Mojo. „Jaws” ar continua să primească patru nominalizări la cel de -al 48 -lea premiu Oscar, inclusiv: Best Picture (Richard D. Zanuck și David Brown, producători), Best Original Score (John Williams), Best Film Editing (Verna Fields) și Best Sound (Robert L. Hoyt, Roger Heman, Earl Madery și John Carter). Filmul a pierdut cea mai bună imagine în „One Flew Over the Cuckoo’s Nest”, dar a câștigat în orice altă categorie pentru care a fost nominalizat.

Dar, în timp ce s -ar putea să fi apărut victorios cu trei victorii la Oscar, au existat câteva categorii în care Academia de Arte și Științe Motion Picture a înfipt în mod evident filmul.

Poate că cele mai notabile Oscars Snub dintre toate a fost în categoria Best Director, unde Steven Spielberg a ratat barca. Având în vedere că Spielberg a îndurat una dintre cele mai tumultuoase producții din istoria Hollywoodului și a reușit totuși să creeze un film la fel de convingător ca el, snub -ul său încă mai are până în zilele noastre. Spielberg nu numai că a stăpânit emoțiile și tensiunea poveștii, în special în cele mai groaznice secvențe ale filmului, dar a găsit și umanitatea în personajele principale ale filmului, scoțând la iveală spectacole excelente din distribuție.

Reacția brută a lui Spielberg de a fi înfundat a fost surprinsă în film, unde și -a exprimat credința că a fost „bătut de (Federico) Fellini” pentru unul dintre sloturile de nominalizare. History is clearly on Steven Spielberg’s side, but to play devil’s advocate, the Best Director category at the 48th Academy Awards featured one of the most insane rosters in the ceremony’s history: Federico Fellini for „Amarcord,” Stanley Kubrick for „Barry Lyndon,” Sidney Lumet for „Dog Day Afternoon,” Robert Altman for „Nashville,” and the category’s winner, Miloš forman pentru „unul a zburat peste cuibul cucului”. Vorbește despre rândul unui criminal.

Alături de Snub -ul lui Steven Spielberg, „Jaws” a fost ignorat în categoria cel mai bun scenariu adaptat. Filmele nominalizate în acel an au inclus „Barry Lyndon”, „Omul care ar fi rege”, „Profumo di Donna”, „The Sunshine Boys” și câștigătorul, „One a zburat peste cuibul Cucului”. În timp ce „Jaws” este adesea discutat ca o realizare regizorală, nu trebuie să uităm de scenariul remarcabil care a fost creditat atât lui Peter Benchley, care a scris primele proiecte ale scenariului pe baza cărții sale, cât și lui Carl Gottlieb, care a rescris -o în timpul fotografiei principale.

Scenariul pentru „Jaws” explorează teme atemporale despre corupția politică și capitalismul care trântesc siguranța publică, spunând în același timp o poveste personală umană, prin ochii unui Martin Brody (Roy Scheider). World-World-World-World World, cu meseria sa de șef al Poliției din Insula Amity este juxtapusă cu viața sa de familie și cucerirea fobiei sale de ocean joacă în atracția umană inerentă la poveștile de a depăși frica. În timp ce publicul s -a adunat inițial la teatre pentru a vedea un rechin ucigaș, în cele din urmă, povestea umană din miezul „Jaws” a legat oamenii să o vadă din nou.

O mare parte din ceea ce a făcut „Jaws” unul dintre cele mai captivante filme din secolul XX este că, în mijlocul spectacolului palpitant al unui rechin ucigaș pe liber, filmul este în cele din urmă purtat de cele trei spectacole centrale, toate meriteau recunoaștere din partea Academiei. Șeful lui Roy Scheider, Martin Brody, servește ca protagonist al filmului și avatar al publicului, iar el este cel perfect pentru această poveste. În timp ce se ocupă de stresurile unui rechin ucigaș, precum și de numărul de corpuri în creștere, unele dintre cele mai memorabile scene ale filmului sunt pe partea mai liniștită. Într -unul dintre cele mai fragede momente care prezintă perfect magia spielbergiană, Brody se înveselește la masa de cină când fiul său Sean (Jay Mello) imită acțiunile sale.

Biologul marin, Matt Hooper, este adus la viață extraordinar de bine de Richard Dreyfuss, a cărui afabilitate și farmec aduc o anumită levitate atât de necesară momentelor cele mai tensionate ale filmului. Cu toate acestea, performanța deosebită a filmului provine de la Robert Shaw ca Quint, excentric, obsedat de rechin-vânător. Rolul lui Quint în „Jaws” este rezervat atât de una dintre cele mai mari intrări pentru un personaj, cât și de una dintre cele mai supărătoare ieșiri din istoria cinematografică, iar toate acestea sunt vândute la o perfecție aproape de Shaw.

Roy Scheider, Richard Dreyfuss și spectacolele lui Robert Shaw sunt ridicate la statutul de legendă în cel de -al treilea act al „Jaws”, solidificându -le ca unul dintre triosul seminal din toate cinematografia. Tensiunea care îi pătrunde în timp ce navighează pe Orca este atât de palpabilă, o mare parte din acestea putând fi atribuite feudului din viața reală dintre Dreyfuss și Shaw, a cărui neplăceri reciproce unul față de celălalt s-a jucat perfect în spectacolele lor. Spectacolele și experiențele trio-ului filmând „Jaws” au fost dramatizate în piesa originală, „The Shark Is Broken”, care a fost scrisă de fiul din viața reală a lui Shaw, Ian Shaw (care și-a interpretat și tatăl în producție) și Joseph Nixon.