Nu deschid un nou teren aici când spun că autorii tind să aibă o relație puțin dificilă cu adaptările lucrării lor. JRR Tolkien a avut probleme cu cea mai veche versiune radio BBC a „Stăpânul inelelor”, în timp ce fiul său Christopher a împărtășit sentimente similare cu privire la adaptarea clasică a trilogiei de film a lui Peter Jackson. De asemenea, războiul cuvintelor dintre Stephen King și Stanley Kubrick în legătură cu adaptarea filmului „The Shining” a acestuia din urmă este o legendă. Dar acolo unde acele proiecte s-au adaptat mai mult sau mai puțin la conturul materialului lor sursă, versiunea pe marele ecran a romanului cu zombi „World War Z” este cu totul altceva.
Îți amintești de blockbusterul cu Brad Pitt din 2013, nu? Regizat de Marc Forster (până când problemele din actul al treilea i-au impus pe Damon Lindelof și Drew Goddard să intervină cu unele revizuiri majore, adică), „World War Z” ia cele mai bune oase ale cărții originale a lui Max Brooks și își face treaba în întregime. Cei care au citit romanul știu că această poveste excepțională capătă un ton mai episodic, prezentând o istorie orală a apocalipsei fictive spuse prin perspectivele mai multor indivizi diferiți care povestesc evenimente mult după fapte. Filmul… nu face asta deloc. Descris cu generozitate ca o „adaptare liberă”, acest film de acțiune este mult mai mult un thriller simplu, cu cizme pe pământ, despre care, ei bine, orice fan ți-ar spune că elimină o mare parte din nuanța și noutatea întregii premise.
Îți voi oferi exact o ipoteză despre cum a simțit Brooks despre film. Totuși, spre meritul său, autorul a adoptat o abordare revigorantă de sinceră și de auto-depreciere când a adresat asta unei camere pline de fani la Comic-Con din San Diego din 2013. Răspunsul său complet este atât amuzant, cât și sincer.
Max Brooks a avut sentimente complicate cu privire la numeroasele schimbări aduse cărții lui World War Z
Nu poate fi un lucru ușor să petreci atât de mult timp dezvoltând o poveste originală a ta, să primești tot felul de aprecieri comerciale și critice și apoi să-ți predai copilul unui mare studio de la Hollywood… doar pentru a vedea că rezultatele finale nu se aseamănă cu ceea ce te așteptai. Bineînțeles, asta este doar natura afacerilor cinematografice de la veșnicie. Max Brooks nu a fost primul autor care a stat neputincios în timp ce alți scriitori și-au pus propriile amprente peste opera sa și nu va fi ultimul. (Întrebați-l pe George RR Martin cum i se întâmplă în prezent cu „House of the Dragon”, doar pentru un exemplu în curs.)
Dar nu oricine s-ar fi descurcat așa cum a ales Brooks. Într-un videoclip postat pe YouTube de la apariția sa la Comic-Con din San Diego în acel an (la doar o lună de la lansarea în cinematografe a filmului, nu mai puțin), scriitorul s-a deschis despre sentimentele sale complicate cu privire la „World War Z”. După ce a deschis cu câteva declarații plăcute mulțimii despre cum singurul lucru pe care îl împărtășesc cartea și filmul este „Au un titlu grozav”, el a recunoscut că „Nu a fost nasol. Și nu l-am urât. Și m-am gândit în mod special că o voi urî pentru că era atât de diferită de carte”. El a continuat spunând:
„Dar ceea ce m-a șocat a fost, tocmai pentru că era atât de diferită de carte, încât nu am urât-o. Pentru că era doar filmul altcuiva. Nu avea nimic de-a face cu mine. Așa că, eram complet divorțat emoțional de ceea ce vedeam pe ecran (…) Odată ce a trecut secvența de titlu, am spus: „Ok… asta e distractiv.
Max Brooks chiar a avut câteva lucruri frumoase de spus despre Războiul Mondial Z
Din tonul întregului discurs al lui Max Brooks despre „Războiul Mondial Z”, este ușor de spus că ar fi preferat o traducere mai fidelă a cărții sale – și pe bună dreptate. Filmul a continuat să devină cel mai mare film cu zombi realizat vreodată în ceea ce privește încasările de box office, dar ar fi putut fi mult mai mult dacă s-ar fi inspirat mai mult din romanul pe care aparent îl adapta. Brooks a simțit în mod clar această durere, dar iată lucrul surprinzător: s-a trezit apreciind anumite momente care, deși au fost inventate pentru film, au capturat tonul poveștii sale originale.
După ce și-a luat joc de faptul că doar un personaj din film a fost luat direct din cartea lui (și, nu, nu este personajul principal al lui Brad Pitt, Gerry Lane), Brooks a dezvăluit de ce a ieșit impresionat de o scenă în special:
„Trebuie să fiu sincer, au existat momente în film care m-au enervat pentru că erau de fapt bune. Și erau lucruri pe care le-aș fi scris”.
Apoi a descris un moment în care un personaj care nu cunoaște armele de foc se împușcă accidental în timpul unei confruntări tensionate cu zombi:
„Aș fi scris în totalitate acea scenă. Asta este tot ceea ce susțin. Aceia dintre voi care mi-ați citit cărțile, știți că este ca tot ce scriu, sunt acele mici momente pe care le considerăm plictisitoare, dar care pot schimba totul într-o clipă. Așa că, când am văzut asta, am spus: „Uau, asta e total în spiritul a ceea ce aș fi făcut”.
În ceea ce privește aceste situații, „World War Z” ar fi putut fi o experiență mult mai incomodă pentru Brooks. În schimb, a văzut aspectele pozitive și și mai multă dragoste a fost adunată pe cartea lui. Asta e un câștig-câștig, oameni buni.
