Deşi internetul oferă un orizont de socializare, mai larg decât viaţa de zi cu zi, iar reţelele de socializare apropie oamenii, conectandu-i, ceea ce ar trebui să contribuie la starea generală de confort şi mulţumire a individului, nu vom putea scăpa niciodată de „dark-side of the internet culture„, adică de trolling, hacking sau cracking.
Trolling-ul există de când există şi internetul. Pe vremuri, era rezervat forumurilor de niţă şi chat-room-urilor underground, mai mult sub formă de jargon digital, astăzi aflându-se în lumina reflectoarelor a reţelelor de socializare şi a forumurilor de orice fel.
Majoritatea internauţilor dezaprobă această practică şi nu fac uz de ea, însă, numărul celor care fac acest lucru este suficient de mare, pentru a face ca trolling-ul să fie o problemă socială, fară o soluţie vizibilă. De aceea, va trebui să ne obişnuim cu ei şi să ne ferim de ei sau să-i ignorăm.
Trolling-ul, sub o formă sau alta, există de prin anii ’70, de pe vremea când academicienii care foloseau Arpanet(stramosul intenetului), purtau polemici, veninoase şi agresive, pe teme de programare (cred ca ar fi interesant sa gasim vreo arhiva cu o astfel de discutie).
În anii ’80, când internetul a devenit public, răutatea s-a mutat şi ea în mediul social, astfel creat. Primele chat-room, numite Bulletin Board Systems(BBS), erau adeseori cuprinse de ceea ce a fost definit ca „flaming„: provocari răutacioase, gândite să debusoleze şi să deturneze de la subiectul discuţiei, inducând tensiuni nefondate între participanţii la discuţie.
Cu timpul, această practică a ajuns la rangul de artă, în 1987 fiind publicat, online, un codex al flaming-ului, numit „12 commandments of Flaming„. Nu putem să nu observăm că regulile au o doză de umor sarcastic, cea de-a 12-a porunca, sunând cam aşa:
„Când ai dubii, INSULTĂ; daca ai uitat primele 11 reguli, adu-ţi aminte de aceasta. La un moment dat, în cariera de Flamer, în mod cert te vei afla în război cu cineva, care este mai bun ca tine. În acel moment, nu vei mai avea decât un singur lucru de făcut: INSULTĂ-L!!!„.
Inevitabil, flaming-ul nu era de ajuns în unele cazuri, aşa că hacking-ul a devenit un aliat important şi arma perfectă a flamerilor. În 1987, un user BBS, numit „Mr. Memorix„, a publicat un ghid despre cum să strici calculatorul cuiva, care nu iţi este pe plac.
După anul 2000, trolling-ul a înlocuit flaming-ul. Un rău a fost înlocuit de un rău şi mai mare, şicanatul online fiind dus în cele mai întunecate sfere ale comunicării, cu motivaţia „bucuriei” de a dezechilibra emotional o persoană.
Arta trolling-ului presupune complici şi raiduri, ca în cazul jocurilor multiplayer, unde ai misiuni solo, co-op, pvp etc. S-a ajuns până la planificarea de raiduri pe pagini memoriale şi tentative de a ruina viata reala a cuiva. Oricine poate fi victima, însă, statisticile arată că femeile sunt mult mai atacate decât barbaţii.
Nu s-a găsit, încă, o explicaţie serioasă a faptului că trolling-ul este una din cele mai mari tentaţii a utilizatorilor de reţele sociale, forumuri, post-board-uri, etc. Se încearcă o apreciere freudiană a acestui complex, însă, în realitate, credem că este vorba de lipsa inhibiţiilor de orice fel, sub protecţia libertăţii şi anonimatului, oferite de mediul online.
Deşi legea este cea mai la îndemână, nu este nici pe departe instrumentul pentru stoparea acestui fenomen, putând genera un altfel de abuz, mult mai grav, abuzul asupra libertăţii de exprimare. Trolling-ul este un fenomen social de amploare, dificil de ţinut în frâu, care trebuie tratat cu mare atenţie.
