Realizarea unui film este mult mai ușor de spus decât de făcut. De aceea, majoritatea filmelor de la Hollywood se bazează pe materiale preexistente – atât pentru a încerca și a accelera procesul de generare a unei povești în sine, cât și pentru a avea o anumită asigurare că există un public pentru poveste. Această mentalitate a făcut ca filmele cu adevărat originale să devină ceva rar. Adevărul este că Hollywood s-a uitat întotdeauna la IP-ul existent (proprietatea intelectuală). Ceea ce este nou în situația de astăzi este că IP-ul pe care îl accesează în general tinde să fie de o formă scurtă sau de o varietate experiențială: fie remake-uri, reporniri și sequele moștenite pentru filme mai vechi sau emisiuni TV, benzi desenate și jocuri video.
În primele decenii ale cinematografiei, însă, principala sursă de adaptări a fost literatura. Acolo unde benzile desenate, jocurile, televiziunea și alte filme sunt toate medii vizuale și sunt preîncărcate cu propriile lor imagini, cărțile sunt un legământ între autor și imaginația cititorului, făcându-le un teren deosebit de fertil pentru a dezvolta o adaptare vizuală. De asemenea, nu trebuie să se conformeze unui timp de rulare strict sau număr de pagini. Realizatorii de film pot alege elementele din carte care trebuie (sau pot fi) incluse într-o versiune de film și pot fie să condenseze, fie să extindă povestea. Cu aceste alegeri creativitatea individuală poate înflori cel mai bine. Pe scurt: cărțile sunt o resursă spectaculoasă pentru adaptările cinematografice.
Există unii oameni care recunosc pe deplin impactul pe care romanele l-au avut asupra cinematografiei, iar unul dintre ei este realizatorul M. Night Shyamalan. Într-un interviu cu Rotten Tomatoes în 2013, Shyamalan a dezvăluit cele cinci filme ale sale preferate din toate timpurile și toate aveau un lucru în comun: toate sunt bazate pe cărți. Asta nu înseamnă că nici Shyamalan a ales momeală înfundată de Oscar. De fapt, alegerile sale sunt o ilustrare a modului în care bogăția și potențialul brut al unei cărți poate duce la unele dintre cele mai grozave filme realizate vreodată.
Alegerile lui Shyamalan includ Rebecca, Exorcistul și Jaws
Fără să mai prevadă, cele cinci filme pe care M. Night Shyamalan le-a ales ca preferate au fost, în ordine inversă: „Rebecca”, „Being There”, „The Exorcist”, „Jaws” și „The Godfather”, iar regizorul a apelat. acesta din urmă „filmul său preferat din toate timpurile”.
Când Shyamalan a ajuns să-l numească pe „Exorcistul” drept al treilea favorit, a prins modelul care se forma, exclamând „Toate acestea sunt bazate pe cărți, nu?” Cu toate acestea, chiar înainte de a avea această epifanie, regizorul a fost blocat în modul în care alegerile sale s-au construit pe profunzimea materialului lor sursă. De exemplu, în timp ce discuta despre „Nașul”, Shyamalan a opinat:
„A fost confluența perfectă a materialului sursă fiind atât de intim și adevărat, și având în ADN-ul său, se întâmplă așa, este un complot incredibil în cea mai mare materie organică. nu artificial sau „IQ-ul tău scade”, ceea ce este aproape cazul tuturor celorlalte combinații, nu? În aceasta, este în mod inerent încorporat în viața acestor oameni. Și există mize, există amenințare și asta doar este încorporat, așa că materialul sursă a avut toate astea.”
Deși se cunoaște general că romanul „Nașul” al lui Mario Puzo a fost o senzație înainte de versiunea de film a lui Francis Ford Coppola, unii oameni ar putea să nu fie conștienți că celelalte filme menționate sunt, de asemenea, bazate pe cărți. „Fălcile” de Peter Benchley, „The Exorcist” de William Peter Blatty, „Being There” de Jerzy Kosinski și „Rebecca” de Daphne du Maurier au fost toate cele mai bine vândute când au fost publicate pentru prima dată, dar este sigur să spunem că versiunile de film ale fiecăreia. dintre aceste cărți au depășit romanele în sine în conștiința publicului. Asta nu înseamnă că munca acestor autori a fost trecută cu vederea pe nedrept (de fapt, fiecare dintre ei, cu excepția lui Maurier, a fost strâns implicat în realizarea versiunilor de film), ci mai degrabă pentru a sublinia cât de mare poate avea cinematografia asupra artei. și cultura pop.
Filmele lui Shyamalan prezintă ecouri ale filmelor sale preferate
Când vine vorba de modul în care aceste romane îl informează pe Shyamalan în mod specific, nu este greu de înțeles de ce cineastul le venerează, chiar și fără citatele sale din interviu. Scriitorul/regizorul, care acum are 16 filme în carieră, începând cu „Capcana” din acest an, a construit o filmografie care demonstrează dedicarea sa pentru un stil mai clasic de producție cinematografică. La fel ca Coppola, Alfred Hitchcock, Hal Ashby, William Friedkin și Steven Spielberg, Shyamalan apreciază în mod clar ideea unui film construit: unul care este realizat cu grijă și atenție acordată obținerii la maximum de fiecare element, indiferent dacă creativitatea este sau nu. alegerile făcute sunt „adecvate” sau „realiste”. Acest lucru poate fi văzut în orice, de la compoziția lui Shyamalan până la înclinația sa pentru dialoguri neregulate, în care sacrifică realismul pentru ceva mai nerăbdător de cinematografic.
Deși Shyamalan face în mare parte filme originale, filmografia sa include câteva adaptări. „The Last Airbender” și „Old” au fost în general prost primite, dar „Knock at the Cabin” din 2023 s-a descurcat mult mai bine. Desigur, în timp ce „Airbender” a fost bazat pe un serial animat, „Cabin” a fost bazat pe romanul „Cabana de la sfârșitul lumii”, de Paul G. Tremblay. La fel ca regizorii care i-au făcut filmele preferate, Shyamalan și-a luat o licență de creație cu adaptarea sa cinematografică, permițându-i să aibă succes ca propriul film, mai degrabă decât să fie o repovestire blândă.
Cine știe dacă s-a schimbat suficient pentru Shyamalan în ultimii 11 ani încât să revizuiască această listă cu filmele sale preferate, dar pare puțin probabil. Deși oamenii de pe rețelele de socializare își bat joc de diverse interviuri cu realizatorii de film despre filmele lor preferate, este o întrebare care ajunge la miezul sufletului creativ al unei persoane, iar răspunsurile pot fi atât educative, cât și iluminatoare.