Cu toate acestea, există limitări practice pentru recoltarea acestei surse de energie
Futurologie Un nou studiu a dezvăluit o descoperire sub suprafața Pământului: un vast rezervor de hidrogen care ar putea remodela peisajul energetic global. Oamenii de știință estimează că aproximativ 6,2 trilioane de tone de hidrogen se află ascunse în roci și rezervoare subterane, o cantitate care micșorează rezervele cunoscute de petrol cu un factor de 261.
Cercetarea, condusă de Geoffrey Ellis, geochimist petrolier la US Geological Survey (USGS), a fost publicată în revista Science Advances. Acesta sugerează că folosirea doar a unei fracțiuni din acest hidrogen ar putea avea implicații de anvergură pentru viitorul energetic al lumii.
„Doar 2% din stocurile de hidrogen găsite în studiu, echivalentul a 124 de miliarde de tone de gaz, ar furniza tot hidrogenul de care avem nevoie pentru a ajunge la zero net (carbon) pentru câteva sute de ani”, a spus Ellis pentru LiveScience. Această cantitate de hidrogen conține aproximativ de două ori energia stocată în toate rezervele cunoscute de gaze naturale de pe Pământ.
Hidrogenul, un purtător de energie curată, are aplicații diverse, de la alimentarea vehiculelor până la alimentarea proceselor industriale și generarea de energie electrică. Pe măsură ce eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice se intensifică, se estimează că hidrogenul va juca un rol din ce în ce mai important, reprezentând potențial până la 30% din viitoarea aprovizionare cu energie în unele sectoare.
Descoperirile studiului contestă credințele de mult timp despre comportamentul hidrogenului în subteran. „Paradigma de-a lungul întregii mele cariere a fost că hidrogenul este acolo, apare, dar este o moleculă foarte mică, așa că scapă cu ușurință prin pori mici și prin fisuri și roci”, a spus Ellis. Cu toate acestea, descoperirile recente de depozite substanțiale de hidrogen în Africa de Vest și o mină de crom albaneză au schimbat această perspectivă.
Pentru a estima rezervele globale de hidrogen, Ellis și colega sa Sarah Gelman au dezvoltat un model care să țină seama de diferiți factori, inclusiv ratele de producție de hidrogen în subteran, cantitatea probabilă blocată în rezervoare și pierderile prin procese precum scurgerile atmosferice. Modelul a relevat o gamă largă de cantități posibile de hidrogen, de la 1 miliard la 10 trilioane de tone, 6,2 trilioane de tone fiind cea mai probabilă estimare.
Deși aceste cifre sunt promițătoare, Ellis avertizează că o mare parte din acest hidrogen poate fi inaccesibil din cauza adâncimii sau a locațiilor offshore. În plus, unele rezerve ar putea fi prea mici pentru o extracție viabilă din punct de vedere economic. Cu toate acestea, amploarea rezervelor estimate sugerează că, chiar și cu aceste limitări, ar putea exista suficient hidrogen disponibil pentru exploatare.
Unul dintre avantajele cheie ale hidrogenului natural față de hidrogenul „verde” sau „albastru” produs sintetic este disponibilitatea sa imediată. „Nu trebuie să ne facem griji cu privire la stocare, ceea ce face cu hidrogenul albastru sau cu hidrogenul verde”, a spus Ellis. „Vrei să faci când electricitatea este ieftină și apoi trebuie să o depozitezi undeva. Cu hidrogen natural, poți doar să deschizi o supapă și să o închizi ori de câte ori ai nevoie.”
Cu toate acestea, locațiile exacte ale acestor rezerve de hidrogen rămân necunoscute, prezentând următoarea provocare pentru cercetători. Ellis și echipa sa lucrează la restrângerea criteriilor geologice necesare acumulării subterane de hidrogen, rezultatele pentru SUA fiind așteptate la începutul anului viitor.
Deși potențialul acestei descoperiri este enorm, unii experți îndeamnă la prudență. Profesorul Bill McGuire de la University College London a declarat pentru BBC că extragerea hidrogenului la o scară suficient de mare pentru a avea un impact semnificativ asupra emisiilor ar necesita „o inițiativă globală enormă pentru care pur și simplu nu avem timp”. El a subliniat, de asemenea, necesitatea unei infrastructuri extinse de sprijin. McGuire a pus la îndoială dacă este necesară exploatarea unei alte resurse finite, având în vedere disponibilitatea surselor de energie regenerabilă precum eolianul și solarul.
