„Ray” a lui Taylor Hackford, biografia din 2004 care relatează viața legendarului muzician Ray Charles, urmează îndeaproape convențiile genului. Își poartă sentimentalismul pe mânecă, genul care însoțește adesea portretele biografice ale geniilor și folosește împodobiri pentru a-și spori miza dramatică. În ciuda acestor trăsături de gen, „Ray” apare ca o dramă plină de suflet și plină de spirit datorită performanței centrale a lui Jamie Foxx, care emană carisma. Foxx dispare în rolul artistului titular care depășește limitele, aducând excentricitățile omului la viață până la un scop convingător. Succesul lui „Ray” poate fi atribuit, fără îndoială, lui Foxx, care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun actor pentru munca sa în film. Pe lângă faptul că a fost nominalizat la mai mult de cinci categorii la Premiile Academiei, „Ray” a câștigat și un Oscar pentru cel mai bun mixaj de sunet (ceea ce este clar meritat).
„Ray” nu este singurul film care arată capacitatea incredibilă a lui Foxx de a întruchipa roluri dramatice, dar cu siguranță a ajutat la consolidarea credibilității sale ca interpret în combinație cu „Collateral”. Acesta din urmă, regizat de Michael Mann, a apărut și în 2004 și prezintă o performanță captivantă (ca să nu mai vorbim de nominalizare la Oscar) a lui Foxx, care se susține împotriva lui Tom Cruise ca antagonist intens și sadic al filmului. S-ar fi sperat că Foxx ar putea să-și mențină succesul, dar, din păcate, primul său film după „Ray” a fost atât un eșec critic, cât și comercial, care a ajuns să devină unul dintre cele mai mari eșecuri de box office din istoria cinematografiei.
Acest proiect defăimat a fost „Stealth” al lui Rob Cohen, un film de acțiune științifico-fantastic în stil „Top Gun”, care se concentrează pe trei piloți de luptă însărcinați cu construirea unei aeronave robotice stealth. Deci, ce a mers prost exact cu „Stealth” și de ce a bombardat atât de tare?
Stealth, actorul lui Jamie Fox, are o premisă neinspirată
Spoilere pentru ca „Stealth” să urmeze.
Intriga „Stealth” are loc în viitorul apropiat, dar fiecare inovație tehnologică susținută de personajele centrale ale filmului sfidează complet logica. Jargonul științific este răspândit destul de liberal, dar în momentul în care începi să te gândești cu adevărat la conceptele SF ale filmului, acestea se prăbușesc ca un castel de cărți. Experții care susțin o astfel de inovație sunt piloții de luptă Lt. Ben Gannon (Josh Lucas), Lt. Kara Wade (Jessica Biel) și Lt. Henry Purcell (Foxx), care sunt aleși să facă parte dintr-un prestigios program al Marinei SUA. Programul în cauză a dezvoltat F/A-37 Talon, un avion de vânătoare cu un singur loc, cu caracteristici personalizate îmbunătățite, în care următorul pas este instalarea unui AI numit „Extreme Deep Invader” (EDI) pentru a eficientiza și mai mult această invenție. .
La prima vedere, nimic nu pare să fie în neregulă cu premisa, care pare destul de comună după standardele distopice SF. În orice caz, conceptul de IA autonomă (similar cu cel din „Mission: Impossible — Dead Reckoning”) „învățare” empatie, moralitate și discernământ de la un grup de piloți umani ar putea fi ușor transformat în ceva complex și care provoacă gânduri. . Cu toate acestea, „Stealth” își eșuează personajele umane făcându-le superficiale într-un mod care se simte în contradicție cu subiectul auto-serios la îndemână. Mai mult, fiecare misiune pe care o fac împreună – inclusiv una în care zboară în mod miraculos către Rangoon în termen de o într-adevăr scurt timp și să vină cu un plan de salvare ilogic — întinde limitele suspendării neîncrederii. Nimic din ceea ce Gannon, Wade și Purcell nu fac sau spun vreodată nu se simte ca ceva care s-ar întâmpla cu adevărat în realitate, iar acest sentiment persistă pe tot parcursul.
S-ar putea să vă întrebați: „Sigur, „Stealth” este puțin inspirat, dar este distractiv?” Din păcate, nu este, chiar și în momentele în care personajele se complace cu o oarecare lejeritate în timpul unei călătorii în Thailanda pentru a scăpa de toate încălcările regulilor pe care le-au făcut. Până la urmă, tot marketingul scump care a intrat în „Stealth” fiind promovat ca marele blockbuster de vară din 2005 a fost în zadar. Filmului îi lipsea atât sucul, cât și substanța pentru a revendica un astfel de titlu.
