Cu toate acestea, există o rid suplimentară la aceste amintiri concurente și este că discursul Indianapolis nu a fost filmat o dată, ci de două ori, pe parcursul a două zile de filmare separate. Motivul pentru aceasta este că Shaw, din motive care acționează în metodă (și poate motive referitoare la alcoolismul său), a aruncat o idee lui Spielberg pentru prima luare, care nu a mers atât de bine. După cum și -a amintit Spielberg:
„Prima dată când am încercat să -l împușcăm, Robert a venit la mine și mi -a spus:„ Știi, Steven, toate aceste trei personaje au băut și cred că aș putea face o treabă mult mai bună în acest discurs, dacă de fapt mă lași să beau câteva băuturi înainte de a face discursul. ” Și i -am dat în mod nesigur permisiunea … Am avut două camere pe scenă și nu am trecut niciodată prin scenă, el era prea departe. „
A doua zi dimineață, Shaw ar fi sunat -o pe Spielberg și a cerut să rezolve discursul, Sober de data aceasta, iar Spielberg a fost de acord fericit, spunând că rezolvarea a luat doar patru preluări și „a fost ca și cum ar fi privit -o pe Olivier pe scenă”. Având în vedere aceste circumstanțe, este incredibil de probabil ca Shaw să nu dea o versiune perfectă a discursului și să fi lucrat clar la ea după ce a simțit că a dat seama de prima încercare. Așadar, după cum, fiul lui Shaw, Ian (coautor și vedeta „The Shark Is Broken”, piesa de succes despre realizarea „Jaws”) susține, versiunea finală a discursului este „Rescrierea lui Robert … dar Robert nu a scris-o complet pe cont propriu” și consideră că creditul ar trebui să meargă și la Sackler și Milius pentru diverse contribuții la acesta.
Deși aceasta sună ca cea mai apropiată versiune a adevărului – este cu siguranță cea mai diplomatică – în cele din urmă nu contează. Indiferent dacă a avut o mână grea în scrisul său sau nu, livrarea monologului de către Shaw îl face unul dintre cele mai nedrepte momente din istoria cinematografiei. Dacă vom fi diplomatici, ar trebui să acordăm credit tuturor celor implicați în realizarea „Jaws”: la urma urmei, este posibil ca Shaw să nu fie la fel de bun în scenă fără co-starurile sale, fără direcția și compoziția lui Spielberg, fără romanul sursă al lui Benchley și așa mai departe. Este un moment care există datorită mediului de colaborare care este realizarea de filme, o formă de artă care se face prin totalitatea contribuțiilor de la indivizi, indiferent cât de mare sau mică.
Oricum, Shaw a livrat monologul, iar istoria a luat restul, 20 iunie 1975.
