5 personaje de film Marvel Sperăm să obținem mai mult timp de ecran în faza a șasea

Pentru primele 23 de filme, „fazele” separate ale Universului Cinematic Marvel păreau destul de tăiate și uscate. MCU a fost construit ca un serial TV cu bani, fiecare „episod” fiind o aventură de supererou solo cu propria sa concluzie dramatică. Multe episoade ar introduce un nou personaj sau îngâmfare magică care ar intra în joc în episoadele viitoare. Apoi, fiecare fază se va încheia cu un episod „final de sezon”, în care toate personajele ar face echipă pentru a lupta cu un super-monstru de vreun fel. Claritatea putea fi menținută cu ușurință, deoarece fiecare final de sezon avea cuvântul „Răzbunători” în titlu. Faza 1 a culminat cu „The Avengers”, Faza 2 cu „Avengers: Age of Ultron” și Faza 3 cu „Avengers: Infinity War” și „Avengers: Endgame”.

De atunci, însă, Marvel și-a modificat structura TV rigidă/de succes. Majoritatea filmelor MCU lansate de la „Endgame” nu au prezentat o supranarațiune de conducere care să le conecteze puternic. În schimb, sunt simple aventuri de supereroi solo, de diferite calități și fără un sentiment de urgență a fanilor. Această abordare a creat niște povești noi fascinante („Eternals”, „Thunderbolts*” și „The Fantastic Four: First Steps” sunt remarcabile), dar interconectivitatea lipsește acum. Aceasta este o problemă atunci când interconectivitatea este caracteristica principală a francizei tale.

MCU a început, de asemenea, să producă în mod regulat sequele confuze, ieftine și grăbite, pe care puțini oameni le-au plăcut. Au existat, de asemenea, mai multe filme „turul victoriei”, cu referințe grele, care erau mai pasionate de nostalgie, referințe și personaje moștenite decât construirea unei noi narațiuni înainte (vezi: „Spider-Man: No Way Home” și „Deadpool & Wolverine”). Adăugați la acestea o mulțime de emisiuni neinteresante Disney+ și aveți o mizerie neglijentă de o franciză de divertisment care și-a pierdut constant interesul fanilor de ani de zile.

Dar asta nu înseamnă că MCU nu ne-a tentat cu personaje și idei noi ici și colo. Există încă camee și elemente ale intrigii pe care unii dintre noi ar dori să le vedem explorate mai profund. Lista de mai jos descrie cinci personaje pe care am dori să le vedem din nou.

Pentru banii mei, filmul din 2021 al lui Chloé Zhao „Eternals” este unul dintre cele mai bune filme din MCU. Știu că tocmai am pierdut mulți cititori cu această afirmație, dar mă țin tare. Mi-a plăcut istoria largă a filmului și ideile SF care au venit cu o cronologie atât de vastă. Eternii și stăpânii lor zei, celestii, au fost atât de longevive încât evoluția s-a dovedit a fi o problemă. Eternii au fost roboți nemuritori care, fiind artificiali, au ocolit evoluția și au fost capabili să-i extermine pe Devianți, monștri care infectează mii de lumi. Mi-a plăcut ideea că Pământul era doar un ou pentru cerești și că planetele mor ocazional pentru a permite zeilor să se propagă. Eternii au trebuit să învețe să-L scoată pe Dumnezeu din ciclul de trilioane de ani și să-i lase pe oameni să trăiască mai departe, oricât de scurt este. „Eternals” a avut o poveste mult, mult mai mare decât o obțin de obicei supereroii.

La sfârșitul filmului, „Eternals” a avut două camee. Unul era de la Cavalerul Negru (Kit Harrington), un om obișnuit care a intrat în posesia unei sabie magice. Totuși, promisiunea Cavalerul Negru din MCU nu a fost la fel de tentantă ca și apariția lui Starfox (Harry Styles), un semizeu atrăgător care le apare mai multor Eterni pe nava lor spațială. Starfox, după cum vă pot spune fanii Marvel Comics, este alter-ego-ul lui Eros, un semizeu aparținând unei rase de titani. Eros are puteri de persuasiune, capabil să-și folosească farmecul pentru a intra și ieși din orice situație. În acest sens, ultra-celebrul star pop Harry Styles a fost un casting perfect.

Mai tentant, însă, a fost faptul că Eros era fratele lui Thanos. Thanos, desigur, a fost supercriminal din centrul „Infinity War” și „Endgame”. Dacă Eros este implicat în MCU, ar dezvălui mai multe din antecedentele lui Thanos, desigur, dar ar dezvălui și faptul că semizeii vegheau activ asupra MCU.

Adam Warlock (Will Poulter) a fost un jucator secundar în filmul lui James Gunn „Gardienii galaxiei Vol. 3”, deși a fost puțin mai mult decât un încuviințător cu capul nebun pentru Ayesha (Elizabeth Debicki), o mare preoteasă a poporului Suveran. În benzile desenate originale Marvel, Adam Warlock a fost un personaj cosmic mai chinuitor, un erou care și-a petrecut mult mai mult timp gândindu-se la existența și responsabilitățile sale ca entitate spațială asemănătoare zeului decât luptă cu răufăcătorii. În „Guardians”, Adam purta un mic bindi auriu pe frunte, în timp ce în Marvel Comics, era Soul Gem, una dintre cele șase atotputernice Infinity Gems (numite Infinity Stones în MCU). Adam putea să sugă sufletele altora în ale lui, lăsându-l și complicat din punct de vedere spiritual.

Versiunea MCU a lui Adam Warlock este, fără îndoială, mai puțin interesantă, dar este un personaj prea semnificativ pentru a-l lăsa în urmă. În ultimă măsură, Adam Warlock a fost membru al Gardienilor Galaxiei, punându-l în contact strâns cu Gamora (Zoe Saldaña) și Drax (Dave Bautista). În benzile desenate Marvel, lui Adam, Gamora, Drax, Pip the Troll (văzut și în „Eternals” și interpretat de Patton Oswalt), Thanos și un personaj nevăzut anterior numit Moondragon au primit fiecare una dintre pietrele Infinity Gems și au călătorit prin galaxie ca o echipă de supereroi numită Infinity Watch. Ei au apărat galaxia de super-extratereștri nebuni de putere care au vrut să folosească Pietrele Infinitului pentru rău.

Nu există planuri anunțate pentru un film „Infinity Watch”, dar personajele sunt deja în mare parte la locul lor.

Serios, cât de greu este de asamblat? Personajul Blade, interpretat anterior de Wesley Snipes, a jucat în trei lungmetraje din 1998 până în 2004, înainte de înființarea MCU. Filmul lui Stephen Norrington din 1998 este datat din punct de vedere estetic – există multă piele neagră de la sfârșitul anilor ’90 și muzică techno – dar totuși captivant și elegant, marcându-l drept unul dintre primele filme Marvel cu acțiune în direct de succes incontestabil. Snipes a repetat rolul pentru „Deadpool & Wolverine” și a declarat, pe ecran, că va exista o singură lamă.

Aceasta a fost o meta-glumă, desigur, batjocorind faptul că Marvel Studios nu a reușit să-și construiască propriul reboot „Blade”, un proiect anunțat încă din 2019. Noul „Blade” va avea ca rolul principal al vânătorului de vampiri pe Mahershala Ali și se presupune că aceasta a fost vocea lui Blade care vorbea cu Black Knight la sfârșitul filmului „Eternals”. Noul film „Blade” nu pare să-și facă loc în producție, fiind blocat în faza de scenariu. În momentul în care am scris acest articol, „Blade” nu are o dată de lansare și este posibil să nu vadă cinematografe decât după „Avengers: Secret Wars”, care este programat pentru decembrie 2027.

Dar nu există niciun motiv pentru care Blade să nu poată apărea în „Spider-Man: Brand New Day” sau în oricare dintre celelalte filme Marvel de la orizont imediat. Fie că este o altă apariție a lui Snipes, sau debutul lui Ali, nu contează. Ar fi frumos să revăd personajul. Are atât de mult potențial și este incontestabil cool. Blade este un vânător de monștri jumătate om, jumătate vampir, care încearcă să scape lumea de toți urmăritorii de noapte și de creaturile malefice. Să încetăm să batem prin tufiș și să-l aruncăm în ansamblul Răzbunătorilor.

Wong (Benedict Wong) a apărut deja în mai multe filme „Răzbunători”, oferind vrăjitoria sa puternică alături de vrăjitorul mult mai nasol, Doctor Strange (Benedict Cumberbatch). La naiba, a avut chiar o cameo în „Shang-Chi și Legenda celor zece inele”, luptând cu un monstru numit Abominația. În „Spider-Man: No Way Home” s-a explicat că Doctor Strange a fost un vrăjitor atât de teribil încât a pierdut rangul de Vrăjitor Suprem și că titlul i-a fost apoi acordat lui Wong. Wong este programat să apară și în „Avengers: Doomsday”, așa că fanii personajului (ca mine) vor avea ocazia să-l revadă.

Până acum, totuși, Wong a fost un jucător secundar în alte povești cu supereroi. Poate că Wong nu va fi un jucător de sprijin data viitoare, ci un instigator major al complotului. Mi-ar plăcea să văd mai multe indicii despre viața lui de zi cu zi ca Vrăjitor Suprem și despre tipurile de birocrație vrăjitorie pe care trebuie să le gestioneze într-o astfel de poziție. Conduce un grup de alți vrăjitori? Trebuie să se ocupe de regulamentele magice pentru utilizatorii de magie mistică? Cât de adânc pătrunde cu adevărat lumea vrăjitorilor în MCU? Are jurisdicție asupra vrăjitoarelor precum Wanda (Elisabeth Olsen) sau Agatha (Kathryn Hahn)?

Pentru primele sale capitole, MCU a încercat să facă ca toate tehnologia lor fantastică și superputeri ciudate să sune științifice. S-a spus că până și Thor (Chris Hemsworth) este mai mult un extraterestru spațial cu superputere decât o zeitate legitimă. Wong, Agatha, Doctor Strange și Wanda au deschis toate magia și vrăjitoria, departe de science-fiction-ul bazat pe Iron Man. Să-l vedem pe Wong și mai mult din lumea lui Wong. Filmele Doctor Strange ne-au dat un gust, dar Wong ne poate oferi mai mult.

Benzile desenate originale „Howard the Duck” din anii 1970 au fost menite să fie o falsificare a aventurilor spațiale ale Marvel. Howard, o păsări de apă antropomorfe dintr-o altă dimensiune, a fost un alcoolic, cu gura urâtă, care, fără să vrea, s-a implicat în ciudățenia cosmică, reacționând de obicei cu un „îți vine să crezi asta?” atitudine. Howard a avut camee în volumele 1 și 2 din „Gardienii galaxiei” și a apărut pentru scurt timp în bătălia masivă din „Avengers: Endgame”. Este un personaj deosebit de ciudat într-o franciză de film plină cu personaje ciudate. El, la fel ca Deadpool, ar putea servi drept mijloc pentru ca MCU să scoată puțin din sine. Dă-i lui Howard propriul film și el ar putea în sfârșit să abordeze cât de nebunești este această serie și cum am ajuns să acceptăm în mod natural vrăjitorii, zeii, spionii, copacii vorbitori și alte ciudățenii din MCU.

Mulți ar putea sublinia că Howard the Duck a jucat deja în propriul său film, „Howard the Duck”, încă din 1986. Acel film, totuși, a fost atât de nereușit, încât a fost mult timp considerat unul dintre cele mai proaste exemple de nebunie de la Hollywood. „Howard the Duck” a fost bomba care a pus capăt tuturor bombelor, menționată în aceeași propoziție cu alți curcani notorii ca „Ishtar” și „Heaven’s Gate”. Totuși, asta a fost acum aproape 40 de ani și este timpul să fie recuperat personajul. De asemenea, având în vedere conștientizarea cu ochiul de sine a ceva de genul „Deadpool & Wolverine”, se poate vedea o nouă apariție a lui Howard the Duck ca fiind ironică. Da, există o rață alcoolică care vorbește în acest univers. Da, urăște totul despre poveștile cu supereroi. Da, îl putem folosi pentru a recunoaște că multiversul este o prostie, iar supereroii și-au depășit binevenitul în conștiința publică. Howard the Duck s-ar putea să ne salveze.

Deadpool este prea departe. El vrea să fie un Răzbunător și îi pasă de personajele Răzbunătorilor. Howard poate avea doar temeritatea să-i dea Captain America degetul (sau pana, după caz).