Unele adaptări ale lui Stephen King sunt cele mai potrivite pentru formatul de televiziune, în special pentru varietatea miniserie. Printre articole notabile se numără interpretarea influentă a lui Tommy Lee Wallace a „It” și subestimata, dar eficientă „Storm of the Century”, printre altele. Dar dacă ne îndreptăm atenția către adaptările din miniseriale „The Stand” și „Salem’s Lot” — lansate în 1994, respectiv 2004 — Rob Lowe apare ca firul comun (surprinzător) dintre cei doi. Steaua „The West Wing” ar putea să nu fie asociată în general cu genul de groază, dar Lowe a jucat nu în unul, ci în două adaptări fundamentale ale lui Stephen King care au modelat horror-ul TV și vinietele sale în evoluție.
King a fost implicat personal în „The Stand” al lui Mick Garris (are chiar un rol minor în serial), care a fost nominalizat la șase premii Primetime Emmy în 1994. Deși nu surprinde în mod cuprinzător strălucirea stratificată a romanului lui King, folosește bine ansamblul său plin de stele pentru a da viață acestei povești epice și suprareale. Aici, o armă biologică creată de armată, cu o rată mare de mortalitate, rupe izolarea, ducând la căderea civilizației într-un ritm uimitor. Dar unii rămân imuni și sunt forțați să supraviețuiască unui pustiu apocaliptic pe care forțele opuse ale binelui și răului au revendicat. Lowe îl joacă pe Nick Andros, un tânăr plutitor care supraviețuiește focarului și joacă un rol esențial în evenimentele emisiunii.
În versiunea TNT a „Salem’s Lot”, Lowe îl joacă pe scriitorul Ben Mears, care povestește evenimentele îngrozitoare care au loc în Jerusalem’s Lot după întoarcerea sa acasă. Aceasta este o adaptare destul de simplă, care se lipește de materialul sursă – un efort util, cu excepția deschiderii cu expoziții grele, în care Mears vorbește și mai departe despre locația titulară. Orice schimbări pe care le face regizorul Mikael Salomon sunt suficient de inspirate pentru a se potrivi confortabil în lumea ciudată, infestată de vampiri a lui King.
Aceste adaptări King cu Rob Lowe sunt speciale pentru un motiv
În timp ce o poveste cu vampiri precum „Lotul lui Salem” se bazează pe o imagine viscerală de groază/personaj competent, frica atmosferică se ocupă în cele din urmă de cea mai mare parte a greutății. Versiunea TNT înțelege acest lucru, motiv pentru care evenimentele sunt plasate într-un mediu de iarnă dezolat, unde Casa Marsden emite o aură palpabilă chiar și celor care trec pe acolo. Această casă, ocupată de vampirul Barlow (Rutger Hauer) și îngrijitorul său uman, Straker (Donald Sutherland), arată în mod corespunzător superbă și capricioasă, completând natura fantastică a premisei.
Salomon intensifică, de asemenea, brutalitatea, aplecându-se spre microdetaliile înspăimântătoare care preced atacurile vampirilor și căderile urâte prin scări. Distribuția talentată leagă totul, Lowe strecurându-se destul de bine în pielea unui artist bântuit, iar duo-ul Hauer-Sutherland arătând cu brio liniștea hipnotică a întunericului pe care o întruchipează personajele respective.
Cât despre „The Stand” al lui Garris, miniseria optează pentru un ritm lângă, care ajunge să lucreze în favoarea personajelor care nu ajunge până la capăt. Sfârșim prin a ne pasă de (aproape) toată lumea alături de protagoniștii noștri principali, inclusiv de omul Stu Redman (Gary Sinise), profesorul de sociologie Glen Bateman (Ray Walston) și Tom Cullen (Bill Fagerbakke), cu un caracter blând. Lowe’s Nick poate fi grupat împreună cu ei, desigur, deoarece reprezintă un brand de moralitate care este drastic diferit de răufăcăciosul Randall Flagg (Jamey Sheridan), care este întruchiparea literală a răului în serie.
Această versiune a „The Stand” prezintă niște defecte flagrante, dar este genul de adaptare învechită, care merită urmărită și astăzi. De asemenea, nu este subtil, deoarece materialul sursă în sine nu este conectat în acest fel – este o examinare densă și extinsă a binelui versus rău, care subliniază fără ambiguitate oamenii pe care ar trebui să-i înrădăcinați.
