Nomofobia: Frica obsedantă tot mai des întâlnită la populaţia lumii

Mădălina Muche
de - acum 7 luni în Cultura

Se întâmplă din ce în ce mai des: Bagi mâna în buzunar după telefon, pentru că trebuie să dai un apel urgent, dar sesizezi că acesta este închis de ore bune. Câţi dintre noi nu am simţit starea de anxietate atunci când nu aveam telefonul la noi?

Au trecut vremurile în care foloseasm telefoanele mobile doar pentru situaţii de urgenţă sau intram pe internet doar ocazional, ca să nu mai spunem cât de departe este acum jocul Snake pe care îl jucam pe dispozitivele Nokia.

În ziua de astăzi, telefoanele reprezintă mai mult decât asta, sunt fereastra către restul lumii, iar pentru mulţi dintre noi, sunt principalele moduri de interacţiune cu cei din jur.

Aşadar, când te trezeşti la amiază că dispozitivul mobil aproape că nu mai are baterie, iar notificările şi mesajele curg unele după altele, este normal să te simţi agitat, gândindu-te că nu ai la dispozitie un încărcător care să îţi salveze ziua.

Nu îţi rămâne decât să aplici diferite metode prin care să conservi bateria, închizi aplicaţiile, ţii în permanenţă la tine baterii externe sau orice alte accesorii care să ne ajute să ne bucurăm cât mai mult de durata de viaţă a telefonului personal.

Potrivit celor notate de Percarlo Valdesolo, profesor la Colegiul Claremont McKenna, în Scientific American, acum există o denumire pentru această stare. Este vorba despre NOMOFOBIE, termenul ştiinţific pentru „no-mobile-phone-phobia”.

Starea de nomofobie se bazează pe 2 premise principale. Prima ar fi „sentimentul de anxietate sau suferinţă pe care o experimentează o persoană atunci când nu are la ea telefonul mobil.” În principal, acesta este acel sentiment incomod care te consumă când telefonul ajunge la un procent al bateriei de 15%.

Un alt aspect important al nemofobiei se învârte în jurul faptului că „depindem de telefoanele personale pentru a duce la bun sfârşit sarcinile de bază şi pentru a îndeplini nevoile importante precum învăţatul, siguranţa şi conectarea la informaţie, dar şi la cei din jur”.

Aşa cum explică Valdesolo, dependenţa are consecinţe psihologice mult mai semnificative decât frica de a nu şti ce se întâmplă pe Twitter sau omiterea unui mesaj text:

„Cercetătările în ceea ce priveşte memoria transactivă arată că atunci când avem la dispoziţie surse de informare externe de încredere cu privire la anumite teme, ne este redus nivelul de motivaţie şi capacitatea de a avea cunoştinţe cu privire la o anumită temă.”

Cu alte cuvinte, când avem o anumită sursă de informare de care să putem depinde, precum telefonul personal, în timp, ajungem să pierdem motivaţia de a învăţa lucruri pentru noi.

Spre exemplu, cu cât depindem mai mult pe o anumită pagină de ştiri de pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele informaţii, cu atât creşte posibilitatea de a nu mai merge în librării sau la chioşcul de ziare pentru a privi informaţiile dintr-o altă perspectivă decât cea care „ne este servită pe tavă”.

Pentru a fi „diagnosticat” cu nomofobie, trebuie să susţii un test din 20 de întrebări care se diferenţiază între nivelurile de severitate. Astfel, îţi poţi da seama la ce stadiu al nomophobiei te afli. Totuşi, există controverse asupra faptului că nomophobia este sau nu o tulburare reală sau ţine doar de obiceiurile rele.

Într-un articol pentru The Washington Post, Brian Fung ne îndeamnă să nu confundăm nomofobia cu o dependenţă medicală reală de smartphone-uri, indiferent de modul în care acestea ne-ar putea controla. „Poate că cel mai mare risc dintre toate ar putea fi luarea deciziei că nomofobia reprezintă o problemă medicală reală”, scrie Fung.

Aşa cum mai adaugă acesta, „dependenţa fizică foarte duce la implorarea pentru drogul care poate ameliora simptomele de sevraj”, iar aceasta este o stare prin care a trecut fiecare persoană care a stat fără telefonul mobil pentru câteva zile.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ