Aşa a apărut ollie, care înseamnă, pur-şi-simplu, săritul peste un obstacol sau săritul de pe o suprafaţă pe alta, de la înălţime, pe un obiect, etc. Cultura urbană şi simţul relativ artistic, al generaţiilor de skateri, au dus la complicarea acestor mişcări, în mod voit, prin crearea a tot felul de artificii ale mişcării propriu-zise şi astfel au apărut trick-urile: kickflip, heelflip, hardflip, ollie, nollie, etc.
Trick-urile presupun concentrare, echilibru, condiţie fizică şi exerciţiu. Nu oricine este capabil de aşa ceva. Designer-ul PoChih Lai, de la Royal College of Arts, frustrat probabil de propriul insucces în materie de skateboarding, s-a gândit cum ar putea să coboare pe scări călare pe skate, în loc să le sară, şi astfel a conceput Stair-Rover.
Stair-Rover are 8 roţi, în grupuri de câte 4, iar axele care susţin roţile au un sistem constructiv, complet diferit de al unui skateboard normal, semănând mai mult cu cel folosit de Mars-Rover, conceput sa depăşească obstacole colţuroase, cum ar fi bolovanii de pe Marte.
„Am vrut să creez un skateboard care să permita rider-ilor să se bucure de scări, nu să le sară„, spune designer-ul.
Încă de la apariţie, skateboarding-ul s-a bazat pe acelaşi design simplu, adică o placă, 4 roţi şi 2 axe. Skaterii pur-sânge probabil ca vor râde cu gura până la urechi, însă, cei care caută alternative ale sporturilor urbane, ar putea aprecia Stair-Rover-ul.
