Potrivit unei poveşti publicată ieri în Wall Street Journal, succesul Huawei are de-a face destul de mult cu îngăduinţa angajaţilor de a pune compania mai presus de ei înşişi.
Cu 60 de miliarde de dolari în venituri (cifră ce s-a dublat în ultimii 5 ani), compania a devenit al treilea cel mai mare producător de smartphone-uri din lume, iar Huawei nu are de gând să se oprească aici.
La începutul acestui an, CEO-ul companiei Huawei a declarat chiar că Huawei va depăşi Apple şi Samsung pentru a fi primul în topul producătorilor de smartphone-uri din lume în următorii 5 ani.
Unii angajaţi Huawei semnează un acord potrivit căruia renunţă la plata pentru orele suplimentare şi sacrifică de asemenea vacanţele plătite. Cei care semnază acest acord primesc de regulă acţiuni în societate pentru a se alinia cu succesul Huawei.
În prezent, Huawei are 170.000 de angajaţi, iar un recrut pe nume Meng Bo a descris ceea ce simte pentru Huawei într-o singură frază: „Dacă te dedici companiei, compania nu te va dezamăgi.”
Acum, întrebarea este dacă practicile la care angajaţii Huawei sunt supuşi sunt dintre cele mai ortodoxe şi dacă nu cumva aceştia sunt exploataţi de gigant, în timp ce publicului îi este prezentată doar o parte frumoasă şi înfloritoare a companiei?
Niciunui angajat nu îi este uşor să renunţe la plata orelor suplimentare, decât dacă, prin absurd, salariul de bază permite acest lucru. Pe de altă parte, cui îi convine să renunţe la avea mai mult? Oare chiar angajaţii Huawei sunt atât de mulţumiţi de condiţiile impuse de diferite acorduri şi contracte sau nu au încotro decât să accepte ceea ce li se pune sub nas? Iar în final, să nu uităm că în pieţe precum China sau Japonia, destul de mulţi angajaţi au murit (la propriu) de suprasolicitare la locul de muncă. În cele din urmă, oare Huawei ar trebui să se mândrească cu faptul că pe umerii angajaţilor sunt lăsate atât de multe responsabilităţi?
Voi ce părere aveţi? Huawei ar trebui să acorde o mai mare atenţie angajaţilor sau este în regulă ca orice angajat să pună mai presus locul de muncă şi o afacere decât propria persoană?
