Cercetătorii australieni adaptează metoda de scriere dispărută de mult timp pentru a stoca date digitale
Argilă digitală: Limbile cuneiforme reprezintă cele mai vechi sisteme de scriere cunoscute din istoria omenirii. Sumerienii au folosit această metodă făcând indentări în tăblițe de lut, practică adoptată ulterior de alte civilizații, inclusiv de akkadieni și perși. Milenii mai târziu, cuneiformul s-ar putea dovedi din nou semnificativ – de data aceasta, ca inspirație pentru inovațiile în domeniul stocării datelor.
O echipă de cercetători de la Universitatea Flinders a adoptat un concept inspirat de cuneiform pentru a dezvolta o metodă de ultimă oră pentru stocarea biților și octeților pe un material futurist, pe bază de polimeri. Acest nou material oferă o densitate mare de stocare și poate fi șters și reciclat de mai multe ori, făcându-l o alternativă promițătoare la hard disk-urile tradiționale, unitățile SSD pe bază de flash NAND și alte tehnologii moderne de stocare.
Dezvoltat la Flinders University Chalker Lab, polimerul stochează datele sub formă de „dentări” nanoscopice, aplicând în esență principiile scrierii cuneiforme în stocarea datelor digitale. Polimerul este fabricat din două materiale ieftine, sulf și diciclopentadienă, iar datele sunt scrise folosind un microscop cu forță atomică și citite cu o sondă de scanare.
Deși proiectat pentru stocarea datelor digitale, sistemul folosește o metodă de codare în trei stări care permite fiecărei indentări să reprezinte una dintre cele trei valori. Controlul precis oferit de microscopul cu forță atomică și instrumentul de scanare permite reglarea fină a acestor valori. O liniuță inexistentă corespunde unui zero digital, o liniuță cu o adâncime de 0,3 până la 1,0 nanometri reprezintă una, iar o adâncime de 1,5 până la 2,5 nanometri codifică un doi.
Studiul publicat recent evidențiază controlul „exquisit” asupra adâncimii indentării, variind de la unu la 30 de nanometri, în timp ce codificarea ternară propusă mărește densitatea datelor de până la patru ori în comparație cu sistemele binare. În special, procesul de scriere funcționează la temperatura camerei, necesitând energie minimă. Polimerul rămâne stabil în condiții normale, dar poate fi șters prin încălzirea lui la 140 de grade Celsius pentru doar 10 secunde.
Potrivit autorului principal al studiului, profesorul Justin Chalker, acest sistem cuneiform nanoscopic subliniază versatilitatea polimerilor în satisfacerea diverselor nevoi industriale. „Era datelor mari și a inteligenței artificiale stimulează din ce în ce mai mult cererea pentru soluții de stocare a datelor”, a menționat Chalker. Sunt necesare soluții noi pentru a susține nevoile tot mai mari ale erei informației.
Cercetătorii au subliniat că stocarea datelor digitale sub formă de indentări de suprafață a fost explorată anterior de marile corporații IT, cum ar fi IBM, LG Electronics și Intel. Cu toate acestea, aceste abordări anterioare au fost în cele din urmă abandonate din cauza complexității, costurilor ridicate sau ineficienței energetice. În schimb, polimerul nou dezvoltat demonstrează îmbunătățiri semnificative față de aceste încercări anterioare.
În prezent, numeroase companii și echipe de cercetare se străduiesc să descopere sau să dezvolte următorul mare progres în stocarea datelor. Eforturile variază de la compactarea datelor în medii optice, ceramică și diamante până la explorarea stocării ADN-ului. Chiar și tehnologia tradițională a hard disk-ului continuă să evolueze, urmărind să răspundă cerințelor tot mai mari ale inteligenței artificiale și ale industriilor mari bazate pe date.
