Roboții de schimb de formă vor fi perfecte atunci când vom termina dezvoltarea Skynet
Pe scurt: Cercetătorii au dezvoltat roboți minusculi care se pot „asambla” și se comportă ca un colectiv, construind noi forme și instrumente. Inspirată de natură, echipa a identificat și a dezvoltat principalele caracteristici pe care un colectiv robotizat ar trebui să -și atingă obiectivul programat.
Cercetătorii de la Universitatea din California, Santa Barbara (UCSB) au conceput un colectiv „asemănător materialului” de micro-roboturi programabile, care se pot comporta ca un fluid sau o legătură împreună pentru a crea noi structuri solide. Tehnologia ar putea duce la dezvoltarea unui nou sub-câmp de robotică.
Oamenii de știință UCSB și -au propus să proiecteze roboți simpli care ar putea lucra împreună, precum o colonie de furnici sau alte grupuri colective. Studiul, publicat recent în Science, descrie unități micro-robotice care pot trece de la o stare „fluidizantă” la o formă mai „solidă” bazată pe starea de rotație a roboților.
Ideea este smulsă direct de la conceptele de ficțiune științifică precum T-1000 de la Terminator 2: Ziua Judecății. Cercetătorii susțin că au transformat această viziune teoretică în realitate după ce au studiat morfogeneza embrionară, procesul biologic prin care celulele își pot schimba formele și se pot transforma în țesuturi diferite în corpul uman.
Țesuturile embrionare vii se comportă ca materialul inteligent final, a declarat pentru Scitechdaily, profesorul UCSB, Otger Campàs. Aceste celule pot auto-se vinde, și chiar își pot controla puterea materială. De asemenea, se pot înmuia temporar, schimbând între stări solide și fluide pentru a dezvolta forma finală a embrionului.
Cercetătorii UCSB au identificat trei procese biologice pe care le -ar putea programa colectivul robotizat pentru a imita: forța interunită, polarizarea și adeziunea. Aceste trei procese permit celulelor să se deplaseze împreună, să își coordoneze mișcarea și să se lipească între ele în timp ce se dezvoltă într -o parte organică solidă.
Echipa a dezvoltat echivalenții micro-robotici ai acestor trei procese biologice folosind magneți și opt angrenaje motorizate montate pe stratul exterior circular al fiecărui robot. Pentru experimentul lor, cercetătorii au dezvoltat un set de 20 de unități micro-robotice relativ mari care ar putea asambla în diferite forme.
Următorul pas al echipei este să miniaturiza în continuare boturile minuscule și să crească numărul de unități din cadrul colectivului. Alimentat de învățarea automată, mii de micro-roboți ar putea permite teoretic cercetătorilor să asambleze colectivul în orice formă dorită cu un control precis.
