O soluție compactă la o problemă de spațiu din ce în ce mai problematică
Privind înainte: Traficul pe orbita Pământului scăzut a crescut în ultimii ani. Numărul din ce în ce mai mare de sateliți îi împinge pe oamenii de știință să dezvolte noi soluții de management și urmărire, deoarece GPS-ul și stațiile la sol pot fi uneori nesigure sau indisponibile.
Laboratorul național Los Alamos a introdus „vitezometrul navei spațiale”, o tehnologie nouă pentru urmărirea sateliților pe orbita Pământului Low. Acest dispozitiv compact, eficient de resurse, poate măsura cu exactitate viteza unui satelit, deoarece orbitează planeta. Cercetătorii consideră că ar putea servi și ca o soluție de urmărire pentru misiunile din spațiu profund.
Proiectat pentru a oferi măsurători de viteză în timp real, viteza de viteză de viteză a navei spațiale permite agențiilor spațiale și operatorilor comerciali să prezică poziții prin satelit și să execute manevre orbitale pentru a evita coliziunile cu alți sateliți sau resturi spațiale.
Los Alamos a dezvoltat sistemul ca răspuns la creșterea congestiei în Leu, unde numărul de sateliți activi a crescut de la 2.287 în 2019 la peste 10.000 în 2024. Odată cu creșterea mega-constelațiilor, provocările de gestionare a traficului vor crește și mai severe.
Metodele actuale pentru urmărirea vitezei și poziției satelitului se bazează pe GPS sau radare la sol. În timp ce GPS -ul funcționează atunci când un satelit are un receptor funcțional, acesta poate deveni nesigur în timpul furtunilor solare. Între timp, stațiile de la sol pot urmări în mod intermitent doar obiectele orbitente – uneori doar o dată la câteva ore sau zile.
Viteometrul nou introdus pentru nave spațiale oferă o alternativă mai fiabilă la ambele sisteme, oferind date de viteză continuă chiar și pe vremea spațială extremă. Cercetătorii sugerează, de asemenea, că ar putea urmări inserțiile orbitale în alte atmosfere planetare, să monitorizeze mediile spațiale locale și să măsoare nivelurile periculoase de încărcare a particulelor.
Dispozitivul își atinge aceste capacități prin spectrometrele plasmatice laminate cu două laminate, care măsoară particule încărcate (ioni și electroni) care lovesc fața și spatele unei nave spațiale. Cercetătorii din Los Alamos compară acest proces cu o mașină care conduce prin ploi abundente: mai multe picături de ploaie lovesc parbrizul din față decât partea din spate. Analizând această diferență, vitezometrul navei spațiale poate determina viteza și poziția unui satelit în timp real.
