Investigând bazele de date de asteroizi, cunoscuți în acest moment, un grup de ingineri aerospațiali a reușit să identifice printre asteroizii din vecintătea cosmică a Pământului 12 posibili candidați pentru a fi captați și aduși în orbita Pământului. Sună SF, dar nu este imposibil și nu este prima dată când se pune în discuție acest lucru, ci din contră, este un subiect fierbinte pentru toate agențiile spațiale, private sau guvernamentale, din lume.
Acești 12 „bolovani” cu diametre cuprinse între 2 și 60 de metri, au fost catalogați ca fiind accesibili, o singură rachetă lansată în 2021, având capabilitatea de a capta, îndruma și plasa pe orbita Pământului în „punctul Lagrange” un astfel de asteroid în 2026.
Cum?
Prin lansarea unor rachete spațiale de tip interceptor , al căror scop este acela de a instala propulsoare pe suprafața asteroizilor, care să le dea un mic „brânci” în direcția dorită, teoretic, fiind posibilă aducerea unui astfel de corp în orbita Pământului, cu ajutorul tehnologiei existente în acest moment. Două companii mari private s-au arătat interesate de acest proiect, Planetary Resources și Deep Space Industries, cu scopul declarat de a „mineri” pe asteroizi, în căutare de metale exotice.
Acestea fiind datele problemei, nu putem să nu ne lăsăm imaginația să zburde puțin, cu titlu de exercițiu. Acum vreo 2 ani de zile, am văzut un documentar pe Discovery, în care se inventariau cele mai puternice arme imaginate de creatorii de Science-Fiction. Pe primul loc era Asteroidul, captat și îndrumat spre o planetă ostilă. Cum populația a crescut la un nivel alarmant și continuă această creștere, lupta pentru resurse se întețește. Dacă stăm să dăm crezare teoriilor conspirației conform cărora mai marii lumii au dat mâna într-un pact de reducere a numărului populației, una din preocupările acestui grup ar putea fi cum să reducă sau să țină sub control demografic specia umană, prin catastrofe naturale controlate, fără să afecteze pe termen lung ecosistemul, cum s-ar întampla în cazul unei bombe nucleare, și fără să afecteze populația din alte zone decât cele vizate, cum ar fi în cazul unui virus. Bonusul în cazul unui dezastru natural controlabil, inițiat de mâna umană, având ca armă un asteroid manevrabil, ar fi precizia (cu tehnică suficient de avansată).
În lupta pentru resurse și dominare, odată cu dezvoltarea tehnologiei, din ce în ce mai multe națiuni au acces la tehnică militară de ultimă oră, deci este posibil ca raportul de forțe să fie destul de echilibrat în viitor. Posibilitatea de a aduce asteroizi și de a-i ține în ogradă este un atu colosal pentru o super-putere care vrea să aibă supremația în lupta pentru dominația globală. Un asteroid militarizat este arma perfectă. Pe de altă parte, chiar adus în scopuri „educative” în ograda cosmică a Pamantului, potențialul distructiv este de rangul unei catastrofe majore, putând afecta cursul istoriei civilizației umane.
Un astfel de asteroid, scăpat de sub control, mai mult sau mai puțin „accidental”, ar produce pagube enorme în cazul în care s-ar ciocni cu Pământul, și aici e vorba de asteroizii de peste 30 de metri care se află in range-ul posibilităților actuale estimate de ingineri. Ca să aveți un punct de reper, asteroidul care a lovit Tunguska pe 30 Iunie 1908, a avut o putere distructivă mai mare decât a bombelor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki, fără impact fizic direct; asteroidul a explodat practic deasupra solului. Diametrul acestuia a fost estimat undeva între 30 și 60 de metri. Undele seismice provocate s-au resimțit la distanțe de peste 1000 de km. Gândiți-vă ce s-ar întampla dacă un asteroid cu un asemenea potențial distructiv ar cădea în mijlocul ariei metropolitane Tokio, unde se află peste 35 de milioane de oameni? Sau alte arii metropolitane majore cum ar fi Jakarta, 26 milioane locuitori, Seoul, 22 de milioane?
În încheierea dizertației, nu putem să nu amintim că NASA a estimat deja costuri pentru parcarea „pietricelelor” pe orbită, ținta fiind undeva în jurul a 100 de milioane de dolari, pentru un asteroid de până în 7 metri diametru. La un asemenea preț, un miliardar excentric și-ar putea cumpăra fără probleme un asteroid de „companie”.
