School of Humanities and Sciences din Stanford a realizat un studiu pe AR. Acesta arată că experiențele cu realitatea augmentată (AR) afectează comportamentul uman în viața reală. Asta și după ce oamenii și-au dat jos ochelarii de la ochi.
La cercetare au participat 218 persoane și a fost folosită o singură pereche de ochelari AR. Profesorul Jeremy Bailenson a condus 3 experimente.
Cele 3 experimente cu realitatea augmentată
Primul a prezentat o persoană 3D realistă pe nume Chris. Acesta a fost așezat pe un scaun real din încăpere. Realitatea augmentată adaugă imagini digitale peste lumea fizică, nu creează o lume nouă cum se întâmplă în cazul realității virtuale.
Participanții au fost nevoiți să completeze puzzle-uri, în vreme ce Chris privea. Pe tot parcusul experimentului, subiecții se comportau de parcă în încăpere se afla o persoană reală. Subiecții au considerat puzzle-urile mult mai complicate decât dacă nu ar fi fost nimeni să îi urmărească.
Cel de-a doilea experiment urmărea dacă participanții se vor așeza pe scaunul pe care l-a ocupat Chris anterior. Deși acesta nu mai era în încăpere, niciun participant la experiment care purta ochelarii AR nu s-a așezat pe scaun. Fără ochelari, 72% dintre ei au evitat, în continuare, să se așeze pe scaunul lui Chris.
”Faptul că niciun subiect cu ochelari nu a luat scaunul avatarului a fost o surpriză.”, afirmă Bailenson. ”Aceste rezultate arată cum se integrează conținutul AR în spațiul fizic, afectând modul în care interacționezi cu el. Prezența conținutului AR pare să nu dispară atunci când dai jos de la ochi ochelarii.”
Ultimul experiment a presupus prezența unei persoane cu ochelari AR cu a uneia fără ochelari. Cei doi au purtat o conversație, după care cel cu ochelari a spus că nu a simțit nicio conexiune cu partenerul.
”Folosind tehnologia de realitate augmentată se schimbă modul în care mergi. Ca de altfel și modul în care întorci capul, cât de bine exerciți niște sarcini și cum te conectezi social cu alte persoane fizice din încăpere.”, explică Bailenson. Alături de Mark Roman Miller, Hanseul Jun și Fernanda Herrera, acesta a fost co-autor al cercetării. Lucrarea este publicată în PLOS ONE.
Abonează-te la YouTube Noobz | Urmărește-ne pe Instagram | Dă like la Facebook Noobz
